Angajatorii cauta tineri cu experienta practica. Este o realitate a pietei muncii.

Cu toate acestea, multi tineri intre 18 si 25 de ani pierd timpul lor si banii parintilor prin scoli inalte, desi nu vor lucra niciodata in acel domeniu de specializare, nu isi vor putea pune in valoare pregatirea profesionala si va trebui sa accepte posturi sub calificarea lor.

Piata muncii din Romania vrea vanzatori, muncitori necalificati si operatori la banda, nu absolventi de studii superioare.

Tinerii licentiati ajung sa distribuie cafea, bere, sucuri si tigari, vand asigurari sau, in cel mai bun caz, pun stampile birocratice pe niste hartii.

Cu toate acestea, universitatile lanseaza in continuare pe banda rulanta programe de studii cu denumiri pompoase, niste produse fara fond.

Programele de studii oferite au in mod real menirea sa completeze norma didactica a profesorilor sau sa le asigure acestora surse de venituri suplimentare.

Aceste produse nu sunt gandite pentru clientii lor. Se bazeaza doar pe o reputatie adeseori lipsita de temei a universitatii si pe goana romanilor dupa diplome care sa ii justifice cumva in fata lor, in fata rudelor sau cunoscutilor si in fata propriului destin.

Inventatorii de programe de studii universitare cauta doar ca numele masteratului si disciplinelor sa sune bine si atractiv, sa insele urechea, chiar daca profesorii vor preda tot notiuni generale si teorii prafuite, fara nicio legatura cu practica din acel domeniu, cu problemele ce trebuie rezolvate la viitorul loc de munca de tinerii absolventi.

Cati dintre absolventii unui asemenea program de studii vor lucra apoi in acel domeniu de specializare? Ce competente practice vor dobandi? Ce vor sti sa faca la absolvire fara a mai fi nevoiti sa se califice ulterior, prin ucenicie la locul de munca?

Absolvirea unui asemenea program reprezinta un factor de diferentiere pe piata muncii? Conteaza cu adevarat pentru angajatori acea diploma? De fapt, unii candidati care isi cauta un job pe timp de criza isi scot din CV referirile la studiile superioare pentru a nu fi respinsi ca supraspecializati!

Unde s-au format profesorii care trebuie sa dezvolte competente? Ce competente practice au dobandit ei inainte de a incerca sa le transfere altora?

Gem facultatile de profesori fara chemare. Profesori de socialism stiintific care predau acum democratia liberala si profesori de economie socialista care ii invata pe tineri capitalismul. Fosti comunisti care filosofeaza pe marginea politicilor europene.

Rezultatul? Afaceri cu diplome, hartii fara valoare.

Dupa atatea schimbari si reforme, cum sunt echivalate studiile si notele obtinute in diverse epoci si sub diverse conduceri ale Ministerului Educatiei?

Este echivalent un liceu la care ai intrat fara examen de admitere si la care nu ai mai sustinut examen de trecere in treapta a doua cu un liceu absolvit dupa ce ai trecut prin toate aceste canoane? Bacalaureatul la doua materii si cel la sapte sunt similare? Este totuna sa dai examen de admitere la facultate cu a fi admis pe baza mediei de la liceu, a unor note subiective date in functie de profilul teoretic, industrial sau agricol-rural pe care l-ai absolvit?

Masteratele si doctoratele postuniversitare au fost echivalate cu masteratele si doctoratele Bologna din cadrul ciclurilor universitare. Licenta de trei ani a fost echivalata cu studiile universitare de lunga durata, de patru-cinci ani.

Certificatele obtinute in urma unor cursuri de perfectionare CNFPA cu durata de doua saptamani sunt egale in fata legii cu certificatele de calificare, recalificare sau specializare cu durata de trei-sase luni sau cu masteratele de doi ani.

Diferentierile pe care ar trebui sa le produca diferitele niveluri de pregatire nu sunt percepute de piata muncii, care le trateaza drept piese formale la dosarul aplicantului pentru un job.

Invatamantul e pe butuci. Nepotismul si familiile universitare nu mai lasa loc pentru absolventii valorosi dar fara pile si relatii politice.

Locurile cu taxa sunt mai numeroase decat cele bugetate, transformand invatamantul de stat intr-o afacere mai oneroasa si rentabila decat cea a universitatilor private.

Nici macar locurile bugetate de stat nu sunt corelate cu necesarul de pe piata muncii, ci sunt gandite pentru acoperirea normei didactice a profesorilor.

Nu le pasa ce fac absolventii dupa terminarea studiilor, daca lucreaza in specializarea lor sau nu.

Notele se dau mult mai usor decat inainte de inceperea acestei tranzitii fara sfarsit, fara directie si finalitate.Toata lumea ia nota de trecere si promoveaza anul. A devenit o raritate sa ai note sub opt.

Nu mai sunt comparabile notele, examenele si modalitatile de evaluare practicate acum cu cele de acum 15-20 de ani. Cu toate acestea, suntem pusi toti in aceeasi cutiuta.

Diplomele fiecaruia isi pierd din valoare cu fiecare promotie mediocra livrata in plus unei piete suprasaturate si unei economii care nu mai produce plusvaloare.

Doctoratul ar trebui sa fie un program de cercetare si inovare deschis doar celor cu adevarat valorosi si creativi, care au ceva nou de spus lumii intr-un anumit domeniu.

In fapt, se ofera doctorate pe banda rulanta pentru politicieni, inalti functionari publici, directori de directii deconcentrate, pile si rude care trebuie lansate in cariera universitara si sponsori din mediul privat.

Conducerea de doctorate a devenit o afacere in care clientii sunt selectati dupa portofel si conexiuni sociale. Cei aflati la putere - politic si economic - sunt evident avantajati. Au acces la robinet si pot facilita ceva util si valoros in schimb.

Doctoranzii devin surse de resurse pentru cei ce ar trebui sa le fie mentori. Chiar si apa minerala pentru comisia de doctorat trebuie pusa la dispozitie de doctorand, desi acesta plateste o taxa consistenta pentru sustinerea tezei. Ca sa nu mai vorbim despre cadouri si clasicul chiolhan obligatoriu impus de comisie si cutume dupa sustinerea tezei.

Exista conducatori de doctorat care nu stapanesc cu precizie domeniile inguste din care sunt alese temele tezelor pe care ar trebui sa le indrume.

Doctoranzii au obligativitatea de a-i cita pe membrii comisiei lor de doctorat in bibliografie, chiar daca nu gasesc vreun pasaj meritoriu de citat in teza lor de doctorat.

Se face troc chiar si cu titlul de doctor honoris causa, care este acordat de universitati in schimbul unor donatii, sponsorizari sau schimburi de experienta in strainatate.

Carti fara valoare sunt scoase de profesori la edituri fara nume si vandute apoi obligatoriu studentilor care vor sa ia examenele. Niciun exemplar nu este cumparat si citit pentru valoarea sa in sine, pentru placerea si utilitatea lecturii, ci de nevoie.

Lista de publicatii necesara ca justificare a pozitiei academice este falsificata sau umflata artificial cu aparitii cumparate pe banii autorului in reviste si la edituri fara prestigiu din Romania.

Plagiatul nu este o rusine daca stii cum sa il faci astfel incat sa nu fii prins. Lucrarile profesorilor sunt copiate pe pasaje intercalate din cateva surse diferite sau sunt inspirate din carti aparute in strainatate. Titlul lucrarilor nu are mare legatura cu continutul, fiind ales doar pentru a suna bine la fisa de evaluare pentru obtinerea gradelor didactice.

Grupurile de interese controleaza managementul universitar minat de incompatibilitati si conflicte de interese.

Nu se pun la dispozitie gratuit sau prin imprumut de la biblioteca suporturi de curs actualizate. Dotarile facultatilor cu tehnica de calcul sau copiatoare sunt pentru uzul personal si afacerile profesorilor, atata timp cat in jurul facultatilor prolifereaza afacerile de multiplicare a cursurilor puse la dispozitie de profesor intr-un singur exemplar.

***

Le recomand sa citeasca acest comentariu tinerilor ademeniti acum cu voce mieroasa de universitatile ce organizeaza zile ale portilor deschise unde ofera o fata fardata a realitatii.

Au inceput sa faca putin marketing rudimentar nu din preocupare pentru studenti, ci de teama ca demografia ii va lasa fara carne de tun, fara cobai pentru experimentele lor didactice mengeliene.

Invatati sa nu repetati greselile pe care le-am facut noi, cei ce am trecut prin aceste experimente fara niciun folos! Cereti si alte opinii in afara celei interesate a furnizorului de servicii didactice!

Exceptii de la regula exista, dar nu fac decat sa o intareasca.

© Mircea Mitrutiu