Sunt membru al retelei sociale LinkedIn atat pe grupuri de discutii romanesti, unde majoritatea membrilor sunt din Romania si, evident, discutiile sunt purtate in limba romana, cat si pe grupuri profesionale globale, internationale, in limba engleza, deschise intregii comunitati de afaceri sau unor grupuri de profesionisti.

Am urmarit in ultimele luni intensitatea discutiilor purtate pe ambele tipuri de grupuri si am constatat cu tristete ca europenii occidentali, americanii sau indienii sunt mult mai activi pe Linkedin decat noi, romanii.

Pe grupurile internationale sunt deschise intotdeauna mai multe discutii recente, iar numarul de comentarii si opinii pertinente exprimate de membri este sporit.

In plus, multe dintre discutiile de pe grupurile romanesti au un caracter de lamentare, de neputinta si furie fata de gesturile neprietenoase ale decidentilor politici in raport cu mediul de afaceri si de nemultumire fata de societatea in care traim.

Prea putine solutii si initiative care sa duca la noi parteneriate, la schimbari sociale si culturale si la inovatii.

I-am intrebat pe membrii romani ai acestei retele cum isi explica acest fenomen.

Nu avem timp pentru schimb de idei si bune practici? Suntem mai egoisti si individualisti, vrem doar sa primim informatii si sa aflam experiente fara a impartasi ceva valoros la randul nostru? Nu avem cultura dialogului, nu avem curajul opiniei sau nu credem cu adevarat in rolul comunitatilor profesionale in care ne-am inscris? De ce strainii au inteles si utilizeaza mai bine valentele unui instrument de tipul retelelor sociale profesionale?

Principalele explicatii pentru lipsa de activitate si lancezeala dezbaterilor de pe grupurile romanesti de discutii au fost:

. criza de timp

. starea de lehamite

. lansarea unor teme lipsite de spirit practic, care nu trezesc interesul

. comoditatea

. lipsa masei critice de participanti

. egoismul si individualismul

. teama fata de furtul ideilor exprimate de catre concurentii prezenti in mediul virtual.

. Nu avem curajul opiniei.

. In spatele multor profesionisti cu numele s-ar ascunde incompetenta si impostura.

. Educatia romaneasca favorizeaza reproducerea unor idei, nu stimuleaza creativitatea si initiativa.

. Tinerii sunt mai interesati de grupurile internationale pentru ca spera sa isi gaseasca astfel un rost in lumea larga.

. Migratia profesionistilor subtiaza si mai mult randurile profesionistilor deschisi spre dezbateri in limba romana.

. Discutiile libere, fata in fata, la o cafea sunt preferate de romani celor online pentru ca pun mai bine in valoare bogatia de gesturi si nuante a comunicarii verbale si nonverbale.

Nu avem timp de polemici. Suntem mereu pe fuga, citim in diagonala doar ceea ce ne intereseaza si raspundem numai atunci cand este neaparat nevoie sau ne simtim provocati personal.

Ne concentram pe interesul imediat, pe urgenta si pe nevoile de baza. Traim de pe o zi pe alta, focusati pe supravietuire, pe asigurarea nevoilor de baza din piramida lui Maslow.

Traim intr-un mediu politic, social si economic ostil si agresiv. Aceasta ne face sa fim stresati, confuzi si ingrijorati. De aceea, nu avem starea de spirit relaxata necesara deschiderii spre dialog.

Traim intr-o vale a plangerii in care toata lumea se lamenteaza si priveste la drobul de sare, dar nimeni nu face nimic. Dam vina pe ceilalti si pe sistem.

Nu ne asumam insa responsabilitatea pentru ceea ce ni se intampla, pentru ceea ce se intampla in jurul nostru.

Lipseste actiunea concreta, lipsesc oamenii cu initiativa si responsabilitatea fata de comunitate.

Starea de lehamite transpira prin toti porii. Scepticismul profund al romanilor este motivat de experienta sociala negativa si dezamagitoare.

Ca atare, individualismul anarhic devine solutia de supravietuire intr-o societate autista si atomizata.

Unele teme de discutie sunt prea generale si nu au capacitatea sa iti largeasca orizontul, cultura si sa iti dezvolte abilitatea de a decide si actiona in situatii concrete. Discutiile de dragul discutiei sunt doar o pierdere de timp.

Daca se propun insa teme interesante, specifice, aplicate si din care sa se poata prelua invataminte cu aplicabilitate practica, oamenii se vor implica si vor contribui.

Uneori e vorba despre comoditate, poate pentru ca simtim ca nu avem nimic interesant de adaugat, poate pentru ca nu ne atrage in mod deosebit subiectul aflat in discutie. Depinde mult de dispozitia de moment a fiecaruia.

Nu avem cultura dialogului. Beneficiile culturii de knowledge sharing, de impartasire de experiente si bune practici nu sunt intelese in Romania.

Ne incapatanam sa fim egoisti si individualisti. Nu impartasim cu ceilalti experiente, informatii si noutati. Le tinem doar pentru noi.

Nici cu feedback-ul nu stam mai bine, din teama de a nu jigni sau a nu fi gresit interpretati. Unii iau prea in personal orice afirmatie.

Prea des cand cineva primeste o replica civilizata, o considera un atac la persoana si se da lovit.

Suntem dominati de teama de a nu ni se fura ideile. Avem impresia ca daca spunem ceva "destept" o sa ne fure altcineva ideea si o sa se imbogateasca de pe urma noastra.

Suntem prea obsedati de concurenta. Datorita competitiei, refuzam cooperarea in interes comun. Nu ne conducem dupa principii de colaborare si suport in beneficiul reciproc.

Trebuie sa fim mereu primii si de aceea incercam sa ne descurcam singuri. Nu stim sa celebram succesele de echipa. Ceilalti profesionisti dintr-o comunitate de interese sunt vazuti doar ca o competitie.

Suntem blocati de suspiciunea si neincrederea in oameni si institutii. Gasim mult mai usor zece argumente pentru care ceva nu se poate aplica in Romania decat o singura solutie sau o cale de actiune.

Instrumente si metode care functioneaza in democratiile occidentale avansate par sortite esecului in Romania.

Lipsa de comunicare interna din organizatii si relationarea precara cu clientii si furnizorii afecteaza si performanta companiilor romanesti, nu doar grupurile de discutii de pe LinkedIn.

Lipsa de comunicare provine din necunoastere, din teama de a-ti asuma ideile si a le face publice.

Multi jucatori de pe piata nu sunt siguri pe pozitia lor si, in lipsa unor argumente trainice, prefera sa acumuleze informatii decat sa le impartaseasca pe cele pe care le detin.

Teama de ridicol ne opreste pe multi sa luam o pozitie publica. Impostorii se tem ca vor fi demascati, cei timizi ca vor fi luati in deradere.

Rata de generare a ideilor si opiniilor este redusa pentru ca ne lipseste increderea in sine.

Exista multa superficialitate si jumatati de competente. Desi ne este greu sa o recunoastem, nu toti participantii din retelele profesionale sunt cu adevarati profesionisti.

Multi au probleme in exprimarea clara si concisa a ideilor pe intelesul celor multi, dincolo de limbajul tehnic.

Nu avem nici curajul opiniei. Nu ne sustinem punctele de vedere, nu acceptam discutiile polemice si opiniile diferite. Este un blocaj, o teama in exprimarea libera a ideilor.

Este si o reminiscenta a cenzurii si lipsei libertatii de expresie din timpul comunismului cand trebuia sa ai grija ce, cat, cum si cui spui.

Multi avem o reticenta fireasca in a ne exprima parerile in public in fata tuturor.

Suntem mai reticenti decat strainii atunci cand trebuie sa lasam "urme scrise" si din teama de represalii. Scripta manent.

Ne-am format intr-o perioada in care nu era deloc bine sa spui ceea ce gandesti.

Scoala romaneasca formeaza si azi oameni capabili doar sa reproduca ceea ce au gandit altii. Scoala nu cultiva creativitatea si initiativa. In scoala nu exista dialog, ci monolog: profesorul preda lectia, iar elevul o recita atunci cand e ascultat.

Sistemul nostru educational se bazeaza pe exploatarea oamenilor capabili sa asimileze informatii exagerat de multe intr-un timp extrem de scurt si care pot produce rezultate bune chiar si fara prea mult "ajutor din exterior".

Pe scurt, la noi nu se pune absolut deloc accent pe "team work", pe munca de echipa.

Nici spatiul public nu ne ofera prea multe modele de dialog. Dialogul surzilor dintre putere si opozitie, lipsa dialogului social dintre patronate si sindicate, disparitia politetii si civilizatiei din mijloacele de transport in comun.

Majoritatea tinerilor constienti de potentialul lor nu doresc sa fie "inca o generatie de sacrificiu" si prefera sa fie activi pe comunitati din strainatate, in speranta diferitelor oferte de job-uri, sau plecarii efective intr-o tara mai civilizata.

Multi percep LinkedIn ca pe o retea online mai evoluata de gasire a unui nou loc de munca pentru angajatii cu experienta si pretentii, nu ca pe o comunitate virtuala de profesionisti.

Pentru unii, participarea pe LinkedIn este data de dorinta de a afla lucruri noi, altii sunt aici pentru a-si promova afacerea, iar altii pentru ca gasesc un loc in care pot sa se exprime liber.

Unii participanti la discutie sunt deranjati de faptul ca prea multi romani vor doar sa vanda ceva, sa isi promoveze produsele, evenimentele sau persoana.

Profesionistii romani au mai mult interes pentru discutiile libere, fata in fata la o cafea, in care e nevoie sa reactionezi imediat, in care poti sesiza imediat aprecierea sau respingerea punctelor tale de vedere sau interesul pe care il aduce o opinie de-a ta.

Socializam mai fervent in mediul real decat in cel online. Mediul online nu va suplini niciodata bogatia comunicarii verbale si nonverbale.

Numarul userilor activi din Romania este inca prea mic. 85% din cei care au un profil creat pe LinkedIn nu sunt activi. Nu am atins o masa critica de utilizatori. Migratia profesionala a elitelor are un impact negativ asupra constituirii acestei mase critice.

Viteza cu care se va face trecerea de la discutiile de socializare la discutiile profesionale pe grupuri de interese depinde de liderii comunitatilor virtuale, dar si de atitudinea fiecaruia dintre membrii grupurilor de discutie.

Poate e prea devreme pentru acest instrument de comunicare si colaborare. Suntem in faza in care il descoperim si tatonam pentru a intelege functionarea acestei retele.

Am descoperit mai tarziu decat occidentalii aceasta jucarie fascinanta care momentan ne amuza si ne ofera prilejuri de divertisment si relaxare.

Startul a fost bun, dar pe parcurs ne-am pierdut energia, entuziasmul si interesul pentru dezbateri.

Interactiunea cu retelele sociale e un proces care trebuie acceptat, invatat si apoi practicat si exersat. Nu se poate sari peste etape, invatarea este un proces de durata.

Puterea exemplului este importanta. Putem schimba o situatie schimbandu-ne mai intai pe noi.

Cand un anumit numar critic de persoane va atinge un alt nivel de constiinta privind schimbul de opinii profesionale, aceasta noua constiinta va fi transmisa apoi rapid de la o minte la alta.

______________________________

Apetenta redusa pentru discutii profesionale a fost unul dintre subiectele de dezbatere pe care le-am lansat pe 12 grupuri de discutii romanesti de pe Linkedin.

Am promis ca voi sintetiza opiniile exprimate pe aceasta tema si le voi posta spre informarea tuturor celor ce s-au aratat interesati.

Am primit circa 40 de comentarii interesante, o medie de 3 comentarii/grup.

Le multumesc tuturor: Lucia Bargau, Anda Racsa, Diana Radoane, Calin George Silas, Adrian Iancu, Iulian Ionda-Serbanescu, Iulian Bulintis, Eduard Loiczli, Brindus Comanescu, Rodica Balan, Gratiela Ratiu, Dan Laszlo, Razvan Bucur, Ioana Banda Claudi, Cristina Musat, Limonade-agentie interactiva, Bogdan Manea, Octavian Nastase, Florian Sanatescu, Anca Hreamata, Georgiana Otet, Doina Zamfirescu, Adrian Vinta, Ovidiu Constantin, Dana Burghel, Teodora Borghoff, Zoltan Horvath, Gabriel Bota, Sorina Bradea, Horia Geaman, Georgiana Murgulescu, Cristian Saceanu, Adrian Costean, Barna Biro, Radu Nemeth, Pliuta Smaranda, Alin Argeseanu, Dan Sichitiu si Valentin Chirosca.

© Mircea Mitrutiu