Daca informatia inseamna intr-adevar putere, de ce romanii obisnuiti nu pun mare pret pe informatie?

De ce suntem suficient de naivi sa credem ca informatia valoroasa este si gratuita, accesibila pentru toti pe Internet, doar la un click distanta?

Cu cat vorbim mai mult despre democratizarea si transparenta informatiilor, cu atat simt cum se accentueaza in fapt asimetria informationala intre cei ce stiu unde sa caute informatia si cum sa o foloseasca si cei ce nu cauta proactiv informatii, multumindu-se sa se planga ca "noua nu ne-a spus nimeni".

Cei ce afla primii informatia, direct de la sursa, cei ce au invatat sa se documenteze temeinic si sa masoare de trei ori inainte de a taia o data detin un avantaj competitiv si un avans in timp care ii ajuta sa ia deciziile castigatoare.

Desi accesul la informatii de interes public si transparenta decizionala a autoritatilor publice sunt reglementate la standarde si sub presiune occidentala, doar un grup restrans de initiati si cunoscatori utilizeaza eficient aceste parghii si mecanisme democratice.

Constat zi de zi, pe strada sau pe holurile institutiilor publice, ca romanii obisnuiti devin tot mai "analfabeti" din perspectiva competentelor lor civice, sociale si de informare.

Nu mai sunt curiosi, nu mai absorb informatia ca un burete, nu mai citesc ziare.

Trec impasibili pe langa anunturile publice, avizierele institutiilor si afisajul electronic sau pe hartie.

Nu mai remarca nici macar numarul de telefon unde trebuie sa sune pentru a se programa la medicul de familie sau data cand se va intrerupe apa calda pentru revizia tehnica anuala.

Comunicarea scrisa si publicitatea stradala nu mai functioneaza pentru un popor oral, care s-a obisnuit sa ii intrebe despre orice pe cei aflati intamplator sau nu in acel moment langa ei, sperand ca in fiecare intersectie sa gaseasca - pe langa agentul de circulatie - si un agent voluntar de informare publica.

De ce nu mai depunem niciun efort pentru a fi la curent cu ceea ce se intampla nou in jurul nostru?

Multi romani nu stiu inca, dupa 20 de ani de orbecaiala in tranzitie, care e rostul "noilor" institutii publice si sunt rataciti in labirintul intortocheat al legilor care ar trebui sa le faca dreptate.

Nu fac diferenta intre institutia prefectului si consiliul judetean, intre rolul primarului si cel al consiliului local.

Pierduti si rataciti in cotidian, devin neputinciosi in fata autoritatilor.

Nu isi cunosc drepturile de cetateni, consumatori, clienti si contribuabili. Si pentru ca nu isi cunosc drepturile, nici nu si le apara.

Cei neinformati devin usor victime ale dezinformarii. Sunt manipulabili si manevrabili.

Masa de manevra a tinerilor dependenti de liderii informali din familie, gasca de prieteni, cartier si retelele de suport se transforma in adultii care cad prada liderului de sindicat, sefului de clan, baronului local, superiorului de la partid sau patronului grupului de interese.

Ajung sa isi incredinteze destinul in mainile celor care detin informatia, resursele si puterea.

Ofiterii serviciilor secrete, personajele din nodurile retelelor de influenta, managerii, consultantii si ziaristii lucreaza cu aceeasi materie prima: informatia.

O utilizeaza diferit insa in procesul prin care o prelucreaza pentru a o valorifica.

Pentru unii, controlul asupra informatiei inseamna sa o puna la secret sau sa o selecteze discret in folosul celor initiati.

Pentru altii, informatiile si datele sunt analizate si puse in context pentru a-i ajuta doar pe ei la cunoasterea pietei si la luarea deciziilor manageriale, pentru a fi cu un pas inaintea concurentei.

In fine, putini isi mai propun sa dezvaluie informatiile tinute la index de toti ceilalti, reusind uneori sa ridice pentru o clipa valul ignorantei de pe ochii masei de manevra manipulabile.

© Mircea Mitrutiu