Intr-un singur weekend am trecut de la extaz la agonie, de la impresia ca mai exista speranta in viitor la dezamagire crunta.
Am intalnit un model de tanar - debater-ul implicat, curios, activ, informat, cultivat, capabil sa vorbeasca liber, sa gandeasca critic si sa argumenteze rational, dar si un anti-model - soldatul inregimentat in galeria de fotbal, agresiv, galagios, smecher, distructiv, conflictual, bazat pe forta oarba si pe fidelitatea fata de gasca de prieteni si clubul de fotbal.
Ambele categorii de tineri au aderat la o cultura organizationala puternica si la un grup, dar scopurile si setul lor de valori sunt atat de diferite...
I-am cunoscut la Moeciu pe tinerii din licee si universitati care au castigat campionatul national de debate. Ei mi-au inspirat si insuflat speranta intr-un viitor mai bun.
Educati si civilizati, acesti tineri isi consuma energia intelectuala si entuziasmul specific varstei pentru a dezbate argumentat subiecte controversate si a sustine atat pozitii pro, cat si contra unei anumite atitudini. E vorba despre tinerii din ARDOR, o generatie contra "sistemului ticalosit", dar in favoarea spiritului legii si regulilor civilizatiei europene.
Sunt capabili sa se documenteze rapid, sa isi formuleze o opinie si apoi sa discute liber pe marginea oricarui subiect de larg interes. Sunt pasionati de argumentare, oratorie si retorica, desi provin din medii academice diverse, de la politehnica pana la drept sau stiinte politice. Toti comunica insa deschis, persuasiv si eficient. Sunt convingatori si pasionati. Stiu sa se exprime in public cu fermitate si au opinii critice pe care nu se sfiesc sa le exprime.
Le place si lor jocul conflictual si competitia, dar se limiteaza la dezbaterea de idei, iar singurele lor arme sunt forta cuvantului si logica tare a argumentului rational. Vor fi in viitor adversari redutabili pentru orice abuzuri ale puterii sau greseli ale administratiei.
Sper doar sa ramana in Romania si sa isi poata construi aici o cariera de succes, pentru ca multi dintre ei cocheteaza inca serios cu emigrarea.
Unii vor deveni programatori, altii magistrati sau profesori, insa cu totii cred ca vor fi buni cetateni, membri activi ai comunitatii si ai societatii civile, critici lucizi ai puterii si alegatori informati. O garantie pentru democratia participativa din Romania.
Am plecat din Brasov de la intalnirea ARDOR incarcat cu energie pozitiva. Am luat InterCity-ul pana la Arad. La Alba Iulia au navalit in tren "vandalii". Urcata in tren sub paza mascatilor de la jandarmerie, o intreaga galerie de fotbal s-a aruncat pe toate locurile din vagonul de clasa I care pana atunci era aproape liber.
Niciunul dintre tineri nu avea bilet. Au strans cu greu cate 5 lei de caciula pentru "nas". Conductorul a facut apel la intelegerea noastra ("trebuie sa-i intelegem, sunt tineri") si, generos, ne-a oferit posibilitatea sa ne mutam de pe locurile noastre rezervate, platite cu 150 de lei, spre capatul vagonului pentru a le permite celor din galerie sa stea grupati impreuna.
Erau infometati, insetati, fara bani si nervosi. Se batusera in oras cu membrii unei galerii rivale si isi aratau unii altora, cu mandrie, petele de sange de pe tricouri si urmele de vitejie ramase in urma ciocnirii.
Din povestile lor de razboi, am inteles ca, pentru ei, eroul model este un fost coleg ce a ramas paralizat in urma unei asemenea batai intre suporteri, cu scaunele, mesele si lazile cu sticle dintr-un bar. Pana la Arad au jucat cruce, s-au legat de fetele din tren si au distrus mecanismele de reglare a scaunelor din dotarea CFR.
Am inteles acum de ce este CFR-ul falimentar. Isi bate joc de calatorii cu bilet, de la care solicita preturi exorbitante pentru o aventura in care nu stii nici cand pornesti si nici cand ajungi la destinatie.
Trenul despre care va povestesc a sosit la Brasov din Bucuresti cu o intarziere de 50 de minute si nu a recuperat pe parcurs nici un minut din aceasta intarziere.
Viteza de deplasare a rapidului era cat a unui personal, din cauza restrictiilor permanente de circulatie si a starii precare a infrastructurii feroviare in care nu se investeste niciun ban.
Angajatii CFR nu au fost capabili sa regleze aerul conditionat din vagon, existand doar doua variante care nemultumeau intotdeauna pe cineva: fie pornit la maximum, fie totalmente oprit.
Cand le-a fost cumparata bunavointa, aceiasi conductori s-au aratat intelegatori fata de blatistii care, desi nu si-au platit calatoria, au tulburat linistea calatorilor platitori si au distrus proprietatea companiei de cai ferate.
Spre finalul calatoriei, doi dintre suporterii beti s-au si incaierat intre ei, spre deliciul celorlalti fani si disperarea calatorilor, cateva femei speriate si un batran resemnat.
Experienta aceasta dubla m-a lasat cu sentimente impartite. Tinerii educati si civilizati din ARDOR sunt cu siguranta mai putini decat fanii fotbalului, membri ai numeroaselor galerii din tara. E mai probabil ca primii sa emigreze din Romania, iar ceilalti sa ramana si, doamne, ajuta-ne, sa ne plateasca in viitor pensiile.
Dupa o zi si o noapte de baut si de batalii de strada, a doua zi, luni, tinerii din galeria de fotbal mergeau franti de oboseala la un loc de munca. Ce asteptari putem avea de la ei in aceste conditii privind calitatea sau productivitatea activitatii prestate? Cum isi vor educa la randul lor copiii? Ce model vor oferi acestei societati?
© Mircea Mitrutiu
