Clasa de mijloc merge in paradis. Dispare pentru a scapa de iadul fiscal din Romania, de ostilitatea evidenta a statului roman fata de propriii intreprinzatori.
In propaganda comunista, sloganul era valabil pentru clasa muncitoare, baza societatii socialiste multilateral dezvoltate in discursurile sforaitoare.
Capitalismul romanesc original a creat si el sperante desarte unor oameni curajosi, ce si-au pastrat liber instinctul de a intreprinde ceva pe cont propriu. Le-a promis in van ca vor fi coloana vertebrala a noii societati.
In lipsa unui plan anti-criza autentic, cel mai bine ar fi fost ca statul, in incompetenta sa, sa lase in pace mediul de afaceri, sa lase intreprinzatorii sa se descurce singuri si sa nu ii incurce sau descurajeze prin masuri inoportune.
Politica fiscala de criza a lovit insa tocmai in microintreprinderi si in intreprinderile mici si mijlocii insuficient consolidate, capitalizate si profesionalizate: impozitul minim, cel forfetar, desfiintarea regimului special de impozitare a microintreprinderilor, absorbtia de catre stat a tuturor lichiditatilor disponibile pe piata bancara, CAS pe dividende, TVA retroactiv la imobilele tranzactionate in anii precedenti.
Este un soi de disperare fiscala impredictibila si lipsita de transparenta care face imposibila planficarea pe termen mediu a unei mici afaceri.
Patronatele reprezentative care trebuia sa apere interesele microintreprinderilor si IMM-urilor au stat cu mainile in san, fara a-si justifica cotizatiile incasate de la membrii lor.
Statisticile oficiale vorbesc in termeni seci despre realitati ce ascund in spatele lor adevarate drame umane si familiale: executari silite pentru credite neperformante, suspendari de activitate, dizolvari, lichidari si radieri de firme, insolventa si faliment pe scara larga.
Cei ce lucrau transparent pentru piata interna au fost primii loviti de reducerea consumului si investitiilor. Serviciile business to business ale profesiilor liberale, consultantilor si trainerilor nu prea mai au piata de desfacere daca nu se adreseaza relational clientelei politice, statului sau multinationalelor.
Au ramas in picioare - aproape neafectati si nerestructurati - pensionarii, asistatii sociali, bugetarii si angajatii din sectorul public, marile firme ce reprezinta clientela politica beneficiara a contractelor cu statul si multinationalele ce exporta manopera ieftina a sclavilor moderni din Romania.
Spiritul antreprenorial ca motor al economiei s-a gripat. Mi-e teama ca pe termen lung.
Cei loviti vor avea puterea sa o ia de la capat, sa inceapa din nou o alta activitate pe cont propriu dupa depasirea crizei?
Daca da, au invatat macar lectia de management pe care le-a dat-o criza? Managementul dupa ureche va fi inlocuit cu unul profesionist? Ce au invatat oare din greselile lor, pe propria lor piele? Vor apela de acum la sfaturile profesionistilor, la consultanta de specialitate?
Criza a dezvaluit carente majore in analiza riscului, studierea precara a nevoilor pietei, lipsa de control asupra costurilor, risipa, planificarea neoptimizata a afacerii, un management defectuos al lichiditatilor, productivitatea si eficienta redusa a resursei umane, branduri neconsolidate, amatorism in comunicarea cu piata.
Cum va arata peisajul economic autohton dupa criza? Mai sarac? Mai eficient? Mai corupt?
© Mircea Mitrutiu
