La 20 de ani distanta de la revolutie, Timisoara, orasul pionier al proiectelor inedite, risca sa fie comparata cu o comuna oarecare, in conditiile in care ii lipseste componenta esentiala a infrastructurii de transport: o sosea de centura.
"Avem nevoie de fapte, pentru ca de promisiuni ne-am saturat", afirma Emil Cristescu, initiatorul campaniei ‘Da o semnatura, ca s-avem centura!' intr-o scrisoare deschise adresata zilele acestea ministrului Transporturilor si Infrastructurii, Radu Berceanu.
"Dupa un deceniu de promisiuni goale venite din partea autoritatilor, pana in 2008 s-a realizat doar o prima parte din primul tronson al inelului de centura cuprins intre Calea Lugojului si Calea Aradului".
Mai exact, doar un sfert din primul tronson, ce se intinde pe 14 dintre cei 60 de kilometri ai inelului de centura.
Bugetul de stat din gumilastic a devenit o piesa proasta de teatru in care actorii-politicieni au mai jucat un act penibil: centura Timisoarei ba nu apare deloc pe lista de investitii de infrastructura ce vor fi finantate din bugetul pe 2009, ba e strecurata undeva la gramada intr-un program bugetar care seamana tot mai mult cu o palarie a iluzionistului din care pot fi scosi, dupa bunul plac al decidentului politic, iepuri, batiste de matase, promisiuni iluzorii sau, cine stie, chiar bani pentru centura.
Adica, daca vrea si este convins de cine trebuie, ministrul Transporturilor poate transfera la o adica bani de la un proiect de investitii la altul, in functie de prioritati si influente de moment sau poate obtine surse suplimentare din fondul de rezerva al guvernului sau la o rectificare bugetara viitoare.
Insa dupa mersul normal si legal al lucrurilor, fiecare capitol bugetar ar trebui sa aiba in spate politici publice clare si programe bugetare multianuale fundamentate pe analize cost-beneficiu si analize de impact ce stabilesc clar care sunt proiectele de investitii prioritare si fondurile alocate pentru ele in fiecare an.
Pe centura politicii se poate construi cu vorbe goale si apa chioara de turmentat cetatenii.
Centurile de pamant si asfalt se construiesc insa cu bani alocati la timp, nu cu declaratii sforaitoare.
Campania de sustinere a centurii initiata de Emil Cristescu a strans 12.000 de semnaturi din partea celor exasperati de cele 20.000 de masini care tranziteaza zilnic orasul si bocheaza traficul.
TIR-urile cu marfa trec prin cartiere, drumurile proaspat reparate sunt imediat stricate, iar aerul este poluat.
In urma campaniei, la sfarsitul lui 2008 a aparut doar o promisiune pe hartie: Hotararea de Guvern 1138/18.09.2008 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investitii ‘Varianta ocolitoare Timisoara DN6 km 549+076 si DN 69 km 6+430'.
Un pas prea mic pentru un proiect atat de mare.
De la un act normativ la realizarea efectiva a unui obiectiv de investitii este o cale atat de lunga ca ani de zile le vor trebui banilor de la Bucuresti la Timisoara sa ajunga!
Hocus-pocus cu banii de centura
Primarul Gheorghe Ciuhandu afirma ca au fost respinse toate alocarile de fonduri pentru proiectele majore ale Timisoarei: reconstructia pasajului din Calea Sagului, reabilitarea drumului Timisoara-Lugoj si soseaua de centura a Timisoarei:
"Am aflat cu surprindere ca, luand in discutie amendamentele parlamentarilor de Timis la Legea bugetului de stat pe anul 2009, coalitia guvernamentala a respins toate propunerile de alocare de fonduri pentru proiectele majore ale Timisoarei si ale judetului Timis".
Parlamentarii de Timis Gheorghe David (PD-L), Nicolae Robu (PNL) si Horia Cristian (PNL) au cerut, la dezbaterea proiectului de buget in Parlament, bani pentru obiectivele de investitii importante ale Timisoarei.
In final, doar parlamentarii PNL si UDMR, carora li s-au adaugat Gheorghe David si Stefan Dragulescu de la PD-L, au votat pentru amendamentele privind centura, soseaua Timisoara-Lugoj si pasajul din Calea Sagului si, drept rezultat, amendamentele au fost respinse.
Motivul respingerii amendamentelor a fost acela ca prioritizarea proiectelor de investitii ce urmeaza a fi finantate apartine ordonatorului de credite, Ministerul Transporturilor, nu Parlamentului.
Consilierul judetean PSD Adrian Negoita s-a oferit sa-l plimbe pe ministrul Berceanu cu Dacia prin Timis pentru a simti mai bine gropile din drumuri.
Parlamentarii puterii si presedintele Consiliului Judetean Timis, Constantin Ostaficiuc, afirma insa ca guvernul va gasi surse in bugetul Ministerului Transporturilor, in fondul de rezerva al Guvernului, din Programul Operational Regional sau din credite externe pentru a finanta si centura de ocolire a Timisoarei, iar pasajul din Calea Sagului ar trebui trecut din administrarea Primariei in cea a Companiei de Autostrazi si Drumuri Nationale, din subordinea Ministerului Transporturilor.
Pe centura politicii, banii pentru continuarea lucrarilor la centura de ocolire a Timisoarei apar si dispar printr-un hocus-pocus magic al demagogiei.
Inca o solutie imorala
Emil Cristescu, initiatorul campaniei pentru centura, crede ca primarul Timisoarei se afla intr-o situatie ingrata, fiind izolat si fara sprijin politic din partea partidelor aflate la putere:
"Primarul trebuie sa se hotarasca si sa isi asigure sprijin politic intrand in una din taberele aflate la putere, in PSD sau in PD-L, pentru a putea sa faca lobby eficient pentru proiectele de dezvoltare a orasului."
O solutie imorala pentru o problema reala: Timisoara ramane in urma in competitia cu alte mari orase din tara, iar atractivitatea sa pentru investitii scade vertiginos, desi este un pol de dezvoltare regional si un punct de tranzit al marfurilor romanesti spre Europa.
O alta cale ar fi insa mult-trambitata si promisa descentralizare administrativa si financiara care ar lasa mai multe resurse acolo unde sunt ele generate: banii timisorenilor sa ramana la Timisoara!
Deponeul ecologic de la Ghizela, un alt proiect major de investitii, este amanat sine die
Licitatia organizata de Consiliul Judetean Timis pentru stabilirea constructorului deponeului ecologic de la Ghizela a fost anulata si procedura de selectie va fi reluata abia in aprilie.
Niciuna dintre cele sapte firme ce au depus oferte nu a indeplinit toate cerintele formulate de administratia judeteana.
Groapa de gunoi de la Sag-Parta a fost inchisa in 1 ianuarie 2009.
In consecinta, operatorul de salubritate a trebuit sa achizitioneze, cu peste un milion de euro!, o statie de impachetare a deseurilor menajere si a dublat tarifele la serviciile de salubritate (pe care le suporta timisorenii).
Municipiul Timisoara mizeaza de peste 10 ani pe acest proiect al deponeului ecologic pe care il gestioneaza CJT, dar acum se gandeste tot mai serios la o noua investitie intr-un incinerator ecologic propriu.
Toate balbaielile si conflictele politice si administrative dintre centrele de putere locale si centrale se simt pana la urma tot in buzunarul contribuabililor.
© Mircea Mitrutiu
