Pensionarii si-au facut sindicat si ameninta ca vor iesi in strada.
Vor sa dea in judecata guvernul pentru ca nu majoreaza punctul de pensie si nu creste pensiile celor care au lucrat in grupele I si a II-a de munca.
In plus, cer pensie sociala, medicamente compensate si gratuite, bilete de tratament in statiuni, transport gratuit, ajutoare de incalzire.
De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi, visau comunistii.
Acum, statul ia mereu tot mai mult de la contribuabilii privati, dupa posibilitati si le da asistatilor sociali dupa nevoi.
Dupa nevoi, nu dupa cat au contribuit la sistemul de asigurari sociale in regimul comunist (adica nu prea).
Greva pensionarilor poate fi doar un gest electoral pentru urechile coalitiei de guvernare atata timp cat ei nu mai muncesc si nu sunt intr-o relatie salariat-patron cu statul (greva = intreruperea completa a lucrului de catre salariati).
Sa nu credeti insa ca ei nu dau nimic in schimbul a ceea ce cer. Dau ceva mult mai valoros pentru politicieni: voturi.
Plafonarea contributiei la sistemul de pensii private obligatorii (pilonul II) la 2% in 2009 este un atentat la adresa a peste 4 milioane de tineri si persoane active carora li se baga mana adanc in buzunar si li se amaneteaza viitorul pentru a plati pensii marite pensionarilor de astazi.
Persoanele care au acum pana in 45 de ani isi vad periclitat astfel de catre stat dreptul la o pensie decenta pentru care au contribuit cu mai mult de un sfert din veniturile lor.
Componenta investitionala a contributiei de asigurari sociale este inghetata, iar solidaritatea sociala se va baza pe o patura tot mai subtire de tineri cotizanti ce va inlocui forta actuala de munca, politica demografica a statului post-decembrist fiind de asemenea catastrofala.
Desi sunt tot mai multi, bugetarii nu isi justifica existenta prin asigurarea unor servicii de calitate.
Sunt mai bine platiti decat angajatii din mediul privat, chiar daca au asigurate stabilitatea pe post, cariera in functia publica si sporul de vechime, ceea ce nu se practica "la patron", unde conteaza performanta si eficienta individuala si evolutia firmei pe piata.
Criza duce automat la inghetarea salariilor sau la restructurari de personal in mediul privat, in schimb sindicatele functionarilor publici, profesorilor sau medicilor vor mariri de salarii in plina criza, fara nicio legatura cu performanta sau productivitatea.
Mai exista o categorie de privilegiati in relatia cu statul: clientii politici din mediul privat care beneficiaza de contracte consistente pentru efectuarea de lucrari publice, livrarea de bunuri sau servicii.
La aceste firme, statul a acumulat datorii pentru facturi emise si neachitate de peste 3 miliarde de lei (la 31 decembrie 2008), pe care le achita acum prioritar in primul trimestru din 2009.
Cine plateste insa factura?
Intreprinzatorul mic si mijlociu, care are parte de urmatoarele "masuri anti-criza": majorari de CAS cu 3,8% (0,5% in ianuarie si 3,3% in februarie 2009) si controale intetite pentru alimentarea cu venituri a bugetului de stat.
Nu lui ii sunt destinate ajutoarele de stat, ce merg doar la marile firme strategice si nici comenzile consistente pentru lucrari de infrastructura.
Intreprinzatorul mic si mijlociu care lucreaza pentru piata este primul lovit de criza.
Pe el nu il apara nimeni: nici patronatele marilor industriasi, nici sindicatele si nici statul.
© Mircea Mitrutiu
