autor: Mircea Mitrutiu

Problemele identificate in cadrul administratiei publice centrale din Romania sunt de trei tipuri:

1. deficiente institutionale

2. lipsa resurselor

3. probleme structurale ale proceselor de monitorizare si evaluare

1. DEFICIENTE INSTITUTIONALE:

1.1. Informatia referitoare la actiunile intreprinse si rezultatele obtinute este dificil de obtinut si utilizat.

Lipsa unei traditii in ceea ce priveste consultarea si comunicarea publica genereaza un monopol asupra informatiilor detinute in regim de exclusivitate si la asimetrie informationala intre institutii.

Distorsionarea informatiilor poate crea o imagine falsa asupra realitatilor dintr-un anumit domeniu.

1.2. Activitatile de monitorizare si evaluare nu sunt percepute ca activitati curente si sistematice la nivelul ministerelor.

In multe ministere exista diferite directii si departamente care intreprind activitati de monitorizare fara a avea la baza o metodologie unitara de monitorizare.

De asemenea, trebuie facuta o delimitare intre monitorizarea programelor europene si monitorizarea politicilor publice nationale.

La ora actuala, se monitorizeaza preponderent proiectele cu finantare europeana, nu activitatile finantate din bugetul de stat.

1.3. Nu exista planuri sau activitati comune de monitorizare si evaluare interinstitutionala a programelor sau propunerilor de politici publice.

Comunicarea slaba si ineficienta dintre ministere ingreuneaza procesul de colectare a informatiilor pentru politicile publice care presupun interventia mai multor actori institutionali.

1.4. Lipsa suportului politic si administrativ pentru activitatile de monitorizare si evaluare.

Crearea unui sistem de monitorizare si evaluare bazat pe performanta, care sa aduca mai multa transparenta, responsabilitate si vizibilitate asupra politicilor publice implementate este vazuta ca o amenintare a status quo-ului administrativ.

Ca atare, la momentul actual exista putin sprijin pentru asemenea activitati din partea unei administratii rezistente la schimbare.

De asemenea, activitatile de monitorizare a indeplinirii masurilor prevazute in Programul de Guvernare se bucura de putin sprijin din partea respondentilor, iar procedurile de raportare ale Comisiei de Prognoza nu sunt respectate.

Comisia Nationala de Prognoza participa la monitorizarea modului de realizare a Programului de guvernare, efectueaza analize cu privire la stadiul indeplinirii prevederilor acestuia si propune masuri pentru atingerea obiectivelor asumate prin Programul de guvernare, conform art. 3b din OG 22/2007.

2. LIPSA RESURSELOR:

2.1. In majoritatea cazurilor nu exista resurse financiare si umane alocate pentru activitatile de evaluare si monitorizare.

Lipsa resurselor financiare face imposibila externalizarea serviciilor de evaluare si monitorizare.

2.2. Exista putine oportunitati in ceea ce priveste programele de asistenta tehnica si pregatire profesionala pentru desfasurarea activitatilor de evaluare si monitorizare.

3. PROBLEME STRUCTURALE ALE PROCESELOR DE MONITORIZARE SI EVALUARE:

3.1. Nu se face diferenta intre activitatile de monitorizare si cele de evaluare.

Monitorizarea este privita ca o activitate de rutina, de raportare periodica (lunara, trimestriala, anuala) si nu ca un proces continuu de colectare de informatii relevante pentru modul de implementare a unei politici publice.

3.2. Exista probleme in ceea ce priveste folosirea rezultatelor actiunilor de evaluare si monitorizare si in transparenta publica a rapoartelor rezultate.

Nu exista transparenta publica a rapoartelor de monitorizare.

3.3. Exista o problema a bazelor de date la nivel ministerial.

Informatia este invechita sau dispersata in diversele departamente ale ministerelor.

3.4. Lipsa unui flux integrat al documentelor de politici publice atat in interiorul ministerelor, cat si intre ministere.

Managementul documentelor de politici publice este defectuos.

3.5. Preponderenta activitatilor de audit si control in raport cu cele de monitorizare si evaluare.

Modalitatea traditionala de elaborare a bugetului pune accentul pe administrarea si controlul cheltuielilor, nu pe evaluarea rezultatelor derivate din implementarea politicilor publice.

3.6. Se pune accent pe indicatorii cantitativi / numerici, in detrimentul celor calitativi.

In afara de raportul cost / beneficii, ar trebui sa se tina cont si de perceptia beneficiarilor finali asupra rezultatelor obtinute.

Indicatorii nu atesta performanta politicilor publice.

Planurile de actiune pentru implementarea politicilor publice sunt insuficient detaliate.

Rapoartele de evaluare a politicilor publice nu influenteaza modul de alocare a resurselor bugetare in anul urmator.

3.7. Monitorizarea nu este internalizata de institutiile publice, ci este perceputa ca fiind impusa fortat din exterior.

Masurile de implementare a politicilor publice sunt insuficient detaliate in planurile de actiune ale ministerelor.

***

"Raportul de monitorizare a progresului in implementarea politicilor publice 2009" poate fi citit integral pe website-ul Academiei de Advocacy, la adresa: http://www.advocacy.ro/upload/fisiere/bc27_raport-de-monitorizare-a-progresului-in-implementarea-politicilor-publice_2009.pdf