Dupa ce au depasit varsta copilariei in afaceri, intreprinzatorii vizionari stiu cat de importante sunt tendintele dintr-o economie in schimbare pentru deciziile lor manageriale si de investitii.

Unele domenii cresc, altele intra in declin, pentru anumite sectoare vin finantari europene, pentru altele se arata norii falimentului.

Cum putem insa citi semnele viitorului in economia romaneasca?

In primul rand, din strategiile si planurile nationale, sectoriale si regionale de dezvoltare.

Putini oameni au insa timp si rabdare pentru a citi mii de pagini in cautarea prioritatilor in care investesc Europa, guvernantii romani si autoritatile locale.

Prioritatile de actiune din strategia post-aderare a guvernului vorbesc despre modernizarea infrastructurilor fizice de transport, revigorarea cercetarii stiintifice aplicative si a inovarii, restructurarea profunda a agriculturii, diversificarea economiei rurale si adaptarea sistemului educational la cerintele europene.

Domeniile strategice unde avem un avantaj competitiv

Infrastructurile fizice si capitalul uman sunt esentiale pentru atractivitatea unei economii.

Investitorii si turistii vin daca au parte de aeroporturi modernizate, drumuri bune, forta de munca bine pregatita si servicii de calitate.

Infrastructurile fizice inseamna transporturi, mediu, telecomunicatii si energie.

Investitia in oameni presupune educatia continua a adultilor, alocarea de resurse pentru traininguri si valorificarea inteligentei si capacitatii de creatie a absolventilor romani in industria autohtona.

Accesul la comunicare electronica si servicii informatice devin si ele esentiale intr-o societate informationala bazata pe cunoastere.

Domeniile strategice identificate, unde se pare ca avem un avantaj competitiv clar, sunt agricultura ecologica, industria IT, industria vinului, agroturismul, industria textila si de confectii, produsele mestesugaresti traditionale, industria de mobila si medicamentele naturiste produse din plante naturale.

Prezenta a doi mari fabricanti de autoturisme, Renault si Ford, stimuleaza furnizorii autohtoni si straini de piese si componente auto.

Dictatura comerciantilor

Marile lanturi de magazine isi continua dezvoltarea, mizand pe apetitul pentru consum al romanilor si pe dezvoltarea creditului de consum.

Forta de negociere a retalierilor inseamna insa o adevarata dictatura in relatia lor cu furnizorii.

Marile magazine dicteaza regulile si preturile pe piata.

Negocierea la sange a preturilor si politica de obtinere a unor discounturi cat mai consistente reduc mult marjele de profit ale celor ce vor sa ajunga pe rafturile marilor magazine.

Taxele de listare pe raft, de pozitionare speciala sau suplimentara a produselor fata de cat ar fi justificat prin rulaj, taxa de reclama, taxa de expunere intr-o zona cu trafic ridicat de cumparatori a produselor cu miscare lenta, taxa de pozitionare exclusiva intr-o anumita gama de produse sau cea pentru prezenta intr-un nou magazin deschis de reteaua de hypermarket-uri nu sunt niste costuri de negljat.

La toate acestea se adauga termenele de plata a produselor, care depasesc deseori 120 de zile.

Producatorii romani devin tot mai dependenti de marii retalieri pentru desfacerea produselor proprii.

Alternative nu exista, in conditiile in care extinderea retelelor de hypermarketuri duce la falimentul micilor comercianti de cartier.

Presiunile salariale

Presiunile asupra profiturilor fabricantilor nu vin insa doar din directia discounterilor.

Romania se numara, alaturi de Letonia, Lituania si Estonia, printre tarile cu cele mai mari cresteri ale costurilor de munca din Uniunea Europeana.

Printre tarile membre ale Uniunii Europene, cele mai mici cresteri ale costurilor de munca s-au remarcat in Germania (1,2%), Suedia (2,3%) si Finlanda (2,6%), pe cand cele mai mari cresteri s-au inregistrat, in trimestrul al doilea din 2007, in Letonia (31,7%), Romania (23,4%), Lituania (21,6%) si Estonia (18,7%).

Presiunile salariale se accentueaza in conditiile unei crize acute de muncitori calificati chiar si in sectoarele unde exista comenzi si tendinte de dezvoltare.

Racolarea de angajati de la concurentii din aceeasi piata duce si ea la o spirala a salariilor.

Sindicatele se pregatesc sa ceara o crestere cu 35% a salariului minim pe economie, iar salariul mediu net pe economie a crescut si el cu 22% in ultimele 12 luni.

Cei care vor sa ramana pe o piata romaneasca tot mai intens concurentiala trebuie sa investeasca in tehnologie pentru a spori productivitatea si in abilitatile si competentele fortei de munca.

De asemenea, cei destepti fac mari eforturi pentru motivarea si fidelizarea angajatilor valorosi.

Uniunea Europeana stie aceste lucruri si aloca fonduri structurale consistente pentru formarea resurselor umane, pentru investitii productive destinate cresterii competitivitatii intreprinderilor mici, mijlocii si microintreprinderilor si pentru sectorul IT&C.

Pentru a atrage insa aceste resurse, firmele au nevoie de management de proiect, strategii de dezvoltare pe termen mediu, planuri de afaceri si surse de co-finantare in relatia cu bancile.

Cuvintele-cheie pentru un proiect finantabil din bani europeni sunt competitivitate economica, eficienta energetica, energie regenerabila, inovare si grija fata de mediu.

Cine sunt castigatorii cursei post-aderare?

. firmele de constructii si instalatii care si-au asigurat suficienta forta de munca pentru a face fata comenzilor de lucrari de infrastructura

. consultantii care stiu sa scrie si sa gestioneze proiecte europene

. furnizorii de training acreditati pentru formarea continua a adultilor

. marii retaileri

. sectorul IT&C

. industria de piese si componente auto

. furnizorii de servicii in domeniul managementului integrat al deseurilor

. producatorii de energie din surse regenerabile

. agroturismul

. agricultura ecologica

. cercetarea aplicativa

Cine sunt perdantii cursei post-aderare?

. micile magazine de cartier

. restaurantele si firmele de pe lantul alimentului care nu fac fata standardelor europene de igiena si sanitar-veterinare (HACCP)

. micile ferme agricole de subzistenta

. producatorii care nu au implementat standarde de calitate si de mediu si care nu s-au retehnologizat cu utilaje de inalta productivitate, cu consumuri energetice reduse si nepoluante

. marile fabrici de textile si incaltaminte care au lucrat in lohn

. firmele care au mizat doar pe forta de munca ieftina ca unic avantaj competitiv

Articol aparut in revista Banat Business nr. 175 / octombrie 2007

© Mircea Mitrutiu