Grupul de Economie Aplicata a propus o matrice de evaluare a competitivitatii regionale care sa permita analiza comparativa a regiunilor de dezvoltare.
Scriitorii de proiecte de finantare au nevoie de date, analize si evaluari ale competitivitatii localitatilor si regiunilor pentru a-si fundamenta si justifica propunerile.
Accentul trebuie sa cada pe folosirea banilor in interesul dezvoltarii comunitatii si a regiunii.
Pentru a arata de ce un proiect este important pentru atingerea obiectivelor unui program de dezvoltare regionala trebuie sa poti cuantifica in cifre externalitatile pozitive, adica efectele generate pentru comunitate si regiune.
Daca proiectele propuse ar genera rezultate doar pentru solicitant, finantatorul l-ar putea indruma sa isi foloseasca propriul capital sau sa imprumute bani de la banca.
Pentru a fi selectat, un proiect nu trebuie sa genereze rezultate doar pentru solicitant.
El trebuie sa aduca valoare adaugata zonei prin noi locuri de munca, impozite pe salarii si profit sau reducerea poluarii.
Proiectul GEA propune o lista de indicatori comunitari ai competitivitatii regionale, un algoritm de culegere a datelor statistice, un indice al competitivitatii comunitare si un indice al competitivitatii regionale.
Indicele de competitivitate regionala depinde de factori:
. economici
productivitate, formarea bruta de capital, venitul net pe cap de locuitor, exporturile nete, PIB/locuitor si rata de crestere a PIB
. sociali
ocuparea fortei de munca, speranta medie de viata
. tehnologici
cheltuielile de cercetare-dezvoltare, accesul la Internet si numarul de absolventi de invatamant tehnic superior
Competitivitatea nu inseamna automat si bunastare
Regiunea de Vest are o dimensiune optima a populatiei, o dezvoltare preponderent urbana, un indice de disparitate regionala stationar, dar mai bun fata de nivelul disparitatii in celelalte regiuni si un raport bun intre exporturi si importuri.
In schimb, situatia castigurilor salariale medii nete s-a inrautatit in ultimii ani fata de evolutia salariilor la nivel national, iar intre Timis, Caras-Severin si Hunedoara exista disparitati mari, care dauneaza omogenitatii regionale.
Potentialul antreprenorial al Timisului si Aradului este ridicat, dar Carasul se situeaza printre judetele codase la acest indicator.
Autoritatile pot opta sa investeasca resurse in recalificarea capitalului uman prin traininguri si formare continua, insa in lipsa unei motivari si fidelizari a resurselor umane, exista riscul ca forta de munca inalt calificata sa migreze apoi spre alte regiuni sau tari europene unde isi poate valorifica mai bine competentele.
In schimb, investitiile in capitalul fizic sunt mai sigure pentru ca nu poti sa iei in spate fabrica si sa pleci.
In plus, retehnologizarea si modernizarea contribuie decisiv la cresterea exportului net.
Criteriile dupa care investitorii aleg o anumita regiune ca locatie pentru investitia lor sunt disponibilitatea terenului, forta de munca ieftina si calificata, accesul la capital si proximitatea fata de clienti si furnizori.
Practic, accesul la factorii de productie este un element esential.
"Competitivitatea regionala nu genereaza automat si bunastare prin cresterea nivelului de trai, iar clusterele competitive de firme pot genera o scleroza a structurilor industriale prin aglomerarea unui numar prea mare de firme mici", a declarat Valentin Cojanu, membru fondator GEA.
Doua afirmatii care le pot da de gandit analistilor si decidentilor politici.
Articol aparut in revista Banat Business nr. 173 / iulie 2007
