Am convingerea ca din tot ceea ce ne prezinta in fiecare zi mass-media, trebuie sa intelegem ca Romania este condusa cu precadere spre o societate de consum si servicii, si mai putin in directia productiva.

Mi se pare evident ca turismul ocupa un loc bine definit si ca va deveni o prioritate nationala dupa rezolvarea in principal a problemelor legate de infrastructura si de mediu.

Cred ca nu este greu de constatat ca, in prezent, dezvoltarea turismului romanesc nu reprezinta o prioritate in strategia nationala de dezvoltare.

Dovada consta in faptul ca investitiile in turism se desfasoara incoerent, in functie de pretul terenului, de vointa investitorului, de zonele turistice consacrate, si nicidecum dupa un plan general, care sa valorifice intregul potential turistic national.

O viziune unitara ar transforma Romania intr-o adevarata putere turistica, valorificand civilizatia romaneasca creata de-a lungul secolelor.

Este inadmisibil ca, in prezent, in Romania nu s-a conturat inca o filozofie europeana asupra uneia din cele mai atractive industrii moderne, industria ospitalitatii.

Este inadmisibil ca, pana in prezent, nu exista o strategie sinergica de functionare si dezvoltare a unui sistem romanesc, care sa combine si sa transforme in efecte economice preparatele culinare traditionale, dansurile populare, baladele si doinele, creatiile tehnice populare, natura incantatoare, in plina epoca a internetului si comunicarii.

De fapt, cel mai grav lucru nu este inexistenta acestui sistem, ci faptul ca nu au aparut inca elementele de baza ale acestuia.

Daca pe langa toate acestea constatam ca atatea locuri minunate din Romania sunt inaccesibile si, implicit, nepopulate si nevizitate, devenind locuri ospitaliere doar prin frumusetea peisajului, ni se arata adevarata tristete a turismului romanesc, lipsit de un cadru organizat pentru alimentatie publica, pentru cazare si - poate cel mai grav - lipsit de manifestari organizate, care sa reprezinte adevarata identitate romaneasca.

Mi-as permite sa-l citez pe regretatul Radu Anton Roman, care spunea ca gastronomia romaneasca ar trebui pastrata in timp, la fel ca monumentele naturale, istorice si de arhitectura si sa completez ca aceasta ar trebui pastrata si insotita de festivaluri, parade, dansuri si jocuri, mestesuguri, chiar pana la traininguri, seminarii, conferinte si expozitii.

Pentru ca toate acestea sa aiba un loc impreuna, am conceput programul ‘Hanul cu Legende'.

Deoarece toate acestea aveau nevoie de o marca nationala, am ales Hanul cu Legende cu anul 1330, anul bataliei de la Posada si al independentei Tarii Romanesti, cu foisorul ca simbol al continuitatii nationale, insotit de logo-ul: ‘Descopera legenda'.

Care sunt performantele programului ‘Hanul cu Legende'?

Programul are in principal doua performante semnificative: una in plan conceptual, iar cealalta in planul finantarii investitiilor.

In plan conceptual, programul pregateste investitia ca mecanism pentru integrarea europeana, in ceea ce priveste calitatea serviciilor, repetabilitatea acestora, la standarde europene, dar in special tine cont de capacitatile de servicii, pentru a fi in masura sa asigure o sustenabilitate reala a firmei.

Asigurarea identitatii proprii in cadrul fenomenului de globalizare a turismului ne obliga sa intram si noi in aceasta piata cu o marca proprie.

Tocmai pentru ca firmele romanesti din turism sa intre cu succes si sa-si poata pastra pozitia pe piata concurentiala, am identificat elementele care ofera ospitalitate si pachete turistice cat mai aproape de decizia turistului.

In planul finantarii investitiilor, am pornit de la premisa ca acest program are ca scop provocarea spiritului antreprenorial in Romania, spirit care - premeditat sau nu - a fost adormit si pe care nici un guvern nu s-a straduit din rasputeri sa-l trezeasca, cu atat mai putin sa-l dezvolte.

Programul a fost conceput ca o ‘afacere de familie', adica acel sector care a contribuit substantial la dezvoltarea Europei dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si care si in prezent sustine economiile occidentale, demonstrand inca o data ca initiativa privata este esenta dezvoltarii.

Am mai spus si cu alte ocazii ca numai Dumnezeu, guvernele si bancile pot salva Romania.

Nu poate exista initiativa privata finalizata in afara bancilor si a unei strategii in turism, pe care mi-as permite s-o denumesc ‘marea lege nationala', avand in vedere ca turismul este cea mai performanta forma de manifestare a civilizatiei unui popor.

Fara ca BCR sa fi inteles conceptul programului nu ar fi fost posibila implementarea acestuia.

In prezent, conditiile de creditare acordate programului sunt unice pe piata de investitii din Romania si asigura implementarea investitiilor, independent de programul SAPARD.

Nu doresc sa fac aprecieri detaliate asupra programului SAPARD in agroturism, dar analizand felul in care este implementat, se poate constata ca in cele mai multe din cazuri a generat pensiuni disfunctionale, incapabile sa genereze profit si locuri de munca, fara vreun aport in pastrarea obiceiurilor si traditiilor si rare ori avand vreo legatura cu turismul european.

Programului SAPARD ii este necunoscut cuvantul ‘gospodarie' in adevaratul sens romanesc, insistand mai mult pe subiecte despre ‘ferme' si ‘mari exploatatii agricole', ignorand astfel legatura care da farmecul hanurilor romanesti.

Programul ‘Hanul cu Legende' incearca sa pastreze aceasta veche forma de organizare, de han cu gospodarie, chiar isi propune s-o dezvolte prin spirit antreprenorial, avand convingerea ca este singura care poate da valoare turismului in spatiul rural, punand intr-o lumina noua, din istorie si traditie, pe stramosii superhotelurilor sau ai mall-urilor urbane.

Daca consideram ca aceasta este o performanta, ar trebui sa remarcam si performanta in planul imaginii arhitecturale, conferita de relatia dintre marca inregistrata, cu toate elementele ei si impresia de gospodarie, de curte inchisa, de cetate, adica de proprietate privata ospitaliera.

Incotro se indreapta programul ‘Hanul cu Legende'?

Fara ca programul sa fi beneficiat de o promovare agresiva, in prezent a inceput executia lucrarilor pe santier la Hanul Sultanului in Timisoara, iar in februarie se va obtine autorizatia de construire pentru Hanul Voievozilor amplasat in Bucovina, intre manastirile Putna, Sucevita si Moldovita si pentru Hanul Pandurilor la Filiasi, intre Orsova si Craiova.

De asemenea, suntem in dialog avansat privind realizarea Hanului Cavalerului in Ploiesti, a Hanului Lupului langa Resita si a Hanului Vampirilor in zona Bran.

Totodata, suntem in dialog cu multi potentiali investitori, dar in urma studiilor efectuate am constatat o situatie deosebit de interesanta:

Terenurile pentru investitii aflate in adiacenta drumurilor europene si nationale sunt in proprietatea unor persoane sau institutii interesate mai putin de programe de investitii si mai mult de specula cu terenuri.

Doar 0,001% din suprafata acestor terenuri se gaseste in proprietatea celor care au initiativa antreprenoriala.

In plus, studiile arata ca in adiacenta acestor drumuri s-au epuizat aproape in totalitate terenurile concesionabile, aparand astfel inca un element al blocajului investitional in spatiul rural romanesc; ulterior, ajungem sa ne intrebam de ce administratiile locale nu sunt capabile sa-si asigure resurse financiare pentru dezvoltarea localitatilor.

In concluzie, constatam ca problema principala in dezvoltarea hanurilor nu o reprezinta lichiditatea financiara necesara aportului propriu al investitorului, ci de fapt o reprezinta lipsa terenurilor.

O mare parte din terenurile dobandite prin Legea 18 au fost vandute pe sume derizorii, iar acum sunt speculate si ajung la valori neoperationale.

Aceasta situatie, care de peste 10 ani conduce la blocarea dezvoltarii spatiului rural si, implicit, la degradarea acestuia, putea fi evitata daca dupa 1990 bancile le-ar fi oferit romanilor accesul la credite ipotecare, trezind astfel spiritul antreprenorial.

Apreciez ca in 2006, reteaua va avea cel putin 10 unitati si este deja in lucru programul de colaborare in retea, cuprinzand mecanismele de comunicare si de imagine si, in principal, managementul si marketingul retelei.

Ce facem?

Imediat dupa lansare, am prezentat programul catre Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismul, catre Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, catre alte foruri guvernamentale, inclusiv catre Agentia Nationala SAPARD.

Pentru ca lucrurile sa fie foarte clare, doresc sa subliniez ca, in prezent, in Romania nu exista nici un fel de program guvernamental sau comunitar care sa sprijine initiativa privata la start.

Probabil reprezentantii oficiali au impresia ca este foarte usor sa-ti asumi riscurile de a incepe o activitate privata si de a fi fata in fata cu fiscalitatea, cu personalul salariat, cu piata concurentiala si cu toate celelalte elemente care dau frumusetea si dificultatea unei afaceri private.

Mai mult, oficialii nostri doresc ca rezultatele initiativei private sa depaseasca 75% din PIB.

Cred ca progresul unei societati, ca sa nu mai vorbim de un progres accelerat al acesteia, este o problema de vointa nationala; si daca ajungem aici, atunci este o problema de organizare.

Cred ca noi, romanii, avem o problema si cu vointa nationala, si cu organizarea, cat timp nu sustinem si nu concepem o strategie nationala care sa defineasca turismul ca domeniu economic dominant.

Este logic ca un domeniu economic dominant subordoneaza celelalte domenii economice, iar actiunile in acest sens devin prioritare.

Daca actiunile devin prioritare, atunci si finantarea programelor in turism, cu ajutoare financiare nerambursabile, ar trebui sa se intample altfel.

Spre exemplu, in loc ca prin programul SAPARD sa se aloce 50% din valoarea investitiei (aprox. 100.000 EUR) ca ajutor financiar nerambursabil pentru pensiuni agroturistice, cred ca s-ar putea corecta acest procent prin alocarea graduala a ajutoarelor, in functie de aportul la indeplinirea unor criterii-cheie, specifice industriei ospitalitatii.

Programul ‘Hanul cu Legende' propune ca pentru unitatile care dezvolta doua capacitati (alimentatie publica si cazare) sa se atribuie 20% ajutoare financiare nerambursabile, pentru unitatile care dezvolta capacitati de servicii de alimentatie publica si de cazare completate cu activitati pentru tineret, agrement si sport sa se atribuie 30% ajutoare financiare nerambursabile, iar pentru unitatile care au si capacitati privind organizarea de manifestari cultural-artistice, mestesugaresti etc. sa se atribuie 40% ajutoare financiare nerambursabile.

Am convingerea ca o asemenea atitudine ar fi mult mai stimulativa si mai performanta si ar conduce la rezultate imediat apreciabile.

Mai mult, daca o asemenea sustinere financiara ar avea la baza un necesar national de investitii in turism si, in special, in agroturism, rezultatele ar fi chiar spectaculoase.

Poate ca utilizarea fondurilor structurale, miza reala a campaniilor electorale, va rezolva aceasta problema.

Problema dezvoltarii retelei ‘Hanul cu Legende' nu este o problema specifica a spatiului rural romanesc, ea inscriindu-se in problematica generala a dezvoltarii localitatilor adiacente drumurilor europene sau nationale.

Daca inainte remarcam faptul ca lipsa terenurilor investitionale si specula cu acestea constituie o cauza a blocarii dezvoltarii, lipsa utilitatilor este piedica majora, uneori cheltuielile pentru accesele rutiere, alimentarea cu energie electrica, telefonie, gaze naturale, apa potabila si canalizare devenind aberante.

Vreau sa cred ca ‘aflatu'n treaba' la romani nu are nici o legatura cu organizarea unei actiuni de natura pur economica; de fapt, intram deja intr-un cerc vicios, negasind raspunsul la intrebarea: 'De ce batem pasul pe loc?'

Cand problemele legate de infrastructura si utilitati se vor rezolva si cand turismul va deveni domeniul economic predominant, atunci va fi demonstrata si vointa nationala, si capacitatea de organizare; si abia atunci vom incepe sa credem in industria ospitalitatii.

© Ionel-Petru Pop, arhitect, director Administratia "Hanul cu Legende" Romania

Advertorial publicat in revista "Banat Business" nr. 158 / februarie 2006