Razvan Og?rcin
Managing Partner
AIMS Human Capital Timisoara



?n articolele precedente am analizat procedura destul de laborioasa pe care trainerul trebuie sa o parcurga ?nainte de livrarea propriu-zisa a cursului. Ne vom opri astazi mai mult asupra acestei etape, evident cea mai spectaculoasa si motivanta, ?n primul r?nd pentru trainerul pasionat de profesia sa, dar si pentru grupul de participanti.

Aceasta etapa se deruleaza cu mult mai multe sanse de succes daca analiza nevoilor de training s-a facut ?ntr-o maniera riguroasa. De foarte multe ori, cei care nu au parcurs etapele acesteia sunt nevoiti ca ?n timpul cursului sa constate ca tematica nu este cea mai adecvata grupului, ca exista alte nevoi de instruire, ca nivelul de pregatire al participantilor este diferit fata de cel anticipat etc. Un trainer cu experienta va ?depana? rapid materialul pregatit si se va reorienta din mers, dar nu aceasta este varianta cea mai profesionala si eficienta de derulare a trainingului. Se poate pierde timp pretios si o cantitate mare de energie, ceea ce, evident, este ?n defavoarea grupului.

Maniera de livrare este foarte diferita fata de cea clasic-pedagogica utilizata ?n scoala. Adultii ?nvata mult mai eficient si repede atunci c?nd informatia prezentata este exemplificata prin exercitii, jocuri, studii de caz, simulari, dezbatere interactiva. Varianta de tip predare-notare a informatiilor sau postura trainerului super-specialist, care detine toate solutiile si retetele din lume, reprezentant al adevarului absolut, este o varianta pe care un grup de participanti adulti dintr-o companie nu o va agrea niciodata. Ba este chiar foarte posibil ca o asemenea atitudine sa atraga ostilitatea grupului, decis sa penalizeze ?aerele? trainerului atoatestiutor.

Postura de trainer-facilitator , care lanseaza grupului informatii noi, multe sub forma provocarii la dezbatere, urm?nd apoi ca principalele concluzii sa le formuleze cu ajutorul participantilor, este o postura mult mai adecvata si agreata de catre grup. Un rol foarte important ?l joaca exemplele pe care trainerul le poate oferi. Sunt utile si relevante exemplele din carti, articole de presa etc., dar ?ntotdeauna cele mai apreciate si ?cumparate? exemple de catre grup sunt cele pe care trainerul le ofera din propria experienta , din situatiile ?nt?lnite si simtite pe propria-i piele. De aceea, cei mai multi dintre trainerii de succes sunt aceia care, ?nainte de a se lansa ?n aceasta profesie, parcurg o experienta profesionala relevanta ?n cadrul unor organizatii. Daca aceasta experienta presupune si anumite responsabilitati manageriale, cu at?t mai bine, credibilitatea lor ?n fata grupului va fi mai mare.

O importanta arma o constituie si umorul , cel de buna calitate si adecvat grupei de partcipanti. El ajuta la crearea unei relatii cordiale trainer-grup si poate rezolva destul de eficient unele situatii delicate din cadrul trainingului, uneori chiar conflictuale. A nu se ?ntelege de aici ca trainingul se va transforma ?ntr-un spectacol de divertisment oferit participantilor, cu trainerul pe post de clown principal. El trebuie sa urmareasca cu perseverenta realizarea obiectivelor de curs, utiliz?nd umorul doar pentru facilitarea proceselor care au loc pe parcursul programului de training.

Nu ?n cele din urma este de remarcat ca majoritatea grupurilor apreciaza mai mult trainerii care se manifesta cu ?caldura? , se implica ?n procesele de grup. Evident, acest tip de abordare nu trebuie sa anuleze sau sa influenteze echilibrul si spiritul analitic de care un bun trainer face uz ?n momentul livrarii. E vorba doar despre faptul ca impactul cursului este mult mai mare daca participantii simt ca trainerului ??i pasa? de ceea ce se ?nt?mpla ?n timpul cursului, crede ?n ceea ce transmite si nu este un observator rece si rigid al grupului, care se multumeste sa ofere din c?nd ?n c?nd c?te un feedback relativ ?pretios? celorlalti.