Clusterele sunt concentrari geografice de institutii si companii interconectate dintr-un anumit domeniu ce cuprind grupuri de industrii inrudite din punctul de vedere al concurentei.

Ele includ furnizori de infrastructura si input-uri specializate, canale de distributie, producatori de produse complementare, universitati, furnizori de instruire profesionala si patronate.

Accesul la resursele umane calificate disponibile pe plan local, costurile reduse de transport, economiile externe de scala si transferul de know-how sunt principalele avantaje ale clusterelor.

Politica de clustere este o componenta a economiei bazate pe inovare. In Romania, studiile efectuate au identificat mai multe clustere naturale potentiale.

? Studiul privind aglomerarile economice competitive de tip cluster coordonat de Centrul International pentru Studii Antreprenoriale in 1998 a identificat forme incipiente de clustere in industria lemnului, industria navala si productia de software.

? Cercetarea in domeniul clusterelor publicata in 1999 de Departamentul de Economie al Universitatii ?Bocconi? din Milano si bazat pe metodologia italiana de identificare a districtelor industriale identifica trei proto-districte: industria lemnului, industria textila si de confectii si industria ceramicii.

? O cercetare realizata de Valentin Ionescu confirma prezenta a doua clustere in industria ceramicii (judetul Alba) si in productia de software (zona Bucuresti).

? Proiectul VICLI derulat in cadrul programului european InterReg identifica patru clustere potentiale in judetul Harghita: prelucrarea lemnului, olarit, tipografie si industria de aparataj.

? Proiectul INCLUD, finantat pe un alt program european foloseste experienta Italiei in identificarea districtelor industriale privind specializarea productiva, zonele cu concentrare industriala, rata de industrializare si rata de specializare a fortei de munca.

Clustere potentiale exista in textile (Bacau si Timis), software (Timis, Cluj si Bucuresti), prelucrarea lemnului, componente din otel si produse metalice (Regiunea Centru).

Judetul Brasov aduna aglomeratii de firme in industria chimica, a produselor din metal, masinilor si motoarelor.

? WEID, proiectul de delocalizare a districtelor industriale, a cercetat existenta clusterelor in industria de echipament sportiv (Banat-Crisana) si in industria de incaltaminte (Arad-Timisoara).

? Programul CURAS in domeniul componentelor auto vorbeste despre resursele furnizorilor locali care pot deveni subcontractori pentru producatorii de masini si industria de cauciucuri.

Sectorul automotive este localizat in vecinatatea fabricii Dacia-Renault (Pitesti, Arges), in zona Sibiu-Brasov si in Timis.

? Studiul Grupului de Economie Aplicata privind politica industriala bazata pe aglomerari economice competitive de tip cluster traseaza o harta a clusterelor emergente din Romania.


Firmele din vestul si nord-vestul tarii au un potential insemnat de aglomerare spatiala.

Judetul Timis poate sa gazduiasca mai multe clustere in domeniul textilelor, productiei de incaltaminte si software.

Nivelul ridicat al investitiilor italiene din zona a transferat aici principiul de district industrial italian, care este modelul italian de cluster.

Concentrarea de IMM-uri italiene in Timisoara si Arad a avut un impact pozitiv asupra dezvoltarii economice locale.

Internationalizarea firmelor italiene s-a bazat pe delocalizarea clusterelor (districtelor industriale) si difuziunea de cunostinte in reteaua creata in districtele originare din Italia.

Experienta internationala a primilor italieni veniti in Romania si rentabilitatea investitiilor a fost transmisa la intreaga constelatie de firme din districtele originare.

Reteaua de relatii deja existenta intre firme in Italia a fost o premisa excelenta pentru noile aglomerari economice din Romania.


Firmele italiene fac saltul de la mic la mare si de la munca ieftina la inalta tehnologie
-------------------------------------------------------------------------------------------------------

Viceministrul italian al activitatilor productive, Adolfo Urso, a participat la un seminar organizat la Timisoara cu tema 'Colaborarea italo-romana in sectorul IMM-urilor. De la modelul Timisoara la laboratorul Romania'.

Timisoara a devenit un model de internationalizare a IMM-urilor italiene in Balcani si in lume.

Cresterea costului fortei de munca, dar si dezvoltarea pietei interne romanesti si cresterea consumului impun un salt calitativ pentru prezenta italiana.

Nu doar mici intreprinderi care cauta forta de munca ieftina, ci firme mijlocii si mari ce aduc investitii strategice de inalta tehnologie si know-how.

De la sectorul de incaltaminte si imbracaminte se va face tranzitia spre servicii, mediu, colectarea deseurilor, informatica si tehnologie.

Nu mai ajunge doar spiritul intreprinzator italian, ci este necesar un sistem care sa stimuleze colaborarea intre firmele italiene si romanesti.

Timisoara si Constanta sunt cele doua porti spre exterior ale Romaniei unde italienii vor sa fie prezenti.

Sectoarele sprijinite de firmele de investitii italiene - Simest si Finest - si de bancile italiene sunt electromecanic, lemn, mobila, textile.

Italia este primul partener comercial al Romaniei (9-10 miliarde de euro schimburi comerciale) si cea mai numeroasa prezenta a firmelor cu capital strain (18.000 de firme, dintre care 5.000 active).

Obiectivul italienilor este sa ajunga la 1 miliard de euro investiti in economia romaneasca.

O jumatate de milion de romani lucreaza la firmele italiene din Romania si o alta jumatate de milion sunt plecati la munca in Italia.

Cresterea in dimensiune a firmelor italiene prezente in Romania va fi insotita de o diversificare sectoriala spre investitii in mediu, agroturism, industria agro-alimentara, sectorul energetic si de utilitati, colectarea si prelucrarea deseurilor si servicii.

?Unimpresa? sprijina crearea de joint-venture cu capital mixt care sa poata apoi investi si in Republica Moldova si Ucraina.

Competitivitatea sistemului industrial italian se bazeaza pe un paradox: firmele care au creat locuri de munca in Italia, tinand sub control somajul (7% in Italia fata de 11% in Germania) sunt tocmai aceleasi firme care au investit si in strainatate, creand o filiera industriala internationala prin delocalizare.

[Mircea Mitrutiu]