Prestigiosul institut de management IMD Lausanne a dat publicitatii clasamentul competitivitatii mondiale pe anul 2005.

Conform ?The World Competitiveness Yearbook 2005?, Romania a mai scazut un loc in topul competitivitatii, de pe pozitia 54 pe pozitia 55 din 60 de tari si regiuni clasate.

In urma noastra sunt Mexic, Polonia, Argentina, Indonezia si Venezuela. Ne-au luat-o inainte insa Rusia, Slovenia, Turcia (care a urcat 7 locuri in top), Slovacia, Ungaria si Cehia.

Pe primul loc raman ca si anul precedent SUA, urmate de Hong Kong (care a castigat 4 pozitii in clasament), Singapore, Islanda, Canada, Finlanda, Danemarca, Elvetia, Australia, Luxemburg si Taiwan.

Trei state europene importante au probleme de competitivitate: Germania (a pierdut doua locuri), Italia (a coborat de pe locul 51 pe 53) si Austria (de pe 13 pe 17). Nici Franta nu sta prea bine. In schimb, Israelul se pozitioneaza mult mai bine fata de anul precedent.

Problemele de competitivitate ale Europei rezida din rigiditatea pietei muncii, competitia interna scazuta, cooperarea tehnologica inadecvata intre institutele de cercetare si companii si nivelul ridicat al taxelor si impozitelor. In plus, consumul privat trebuie revitalizat in Europa.


Principalele avantaje competitive in competitia globala


Profesorul Stephane Garelli, unul dintre autorii studiului, enumereaza urmatoarele avantaje competitive:
? usurinta de a face afaceri in tara respectiva (legislatia simpla si clara, procedurile administrative rapide, practicile de afaceri corecte, coruptia tinuta sub control)
? infrastructura tehnologica, de IT si comunicatii, bine dezvoltata
? infrastructura logistica si de transport accesibila
? sistemul financiar-bancar bine dezvoltat
? competentele tehnice si industriale diversificate care reduc dependenta de evolutia unui singur sector economic
? cultura stiintifica si tehnologica: educatie, spirit antreprenorial, inovatie, inregistrarea de patente, transfer tehnologic


Riscurile anului 2005


Disparitatile insemnate intre tarile industrializate si economiile emergente inregistrate la costul fortei de munca raman principalul factor pentru relocalizarea activitatilor productive. Pentru prima data insa nu sunt relocalizate din tarile dezvoltate doar activitatile manufacturiere, ci si serviciile, operatiunile de tip back-office si chiar cercetarea si dezvoltarea. Un semnal important ca activitatile cu valoare adaugata ridicata devin volatile si mobile.

Reducerea taxelor si impozitelor corporative pe profit devine o arma cheie in politica guvernelor de atragere a investitiilor straine, alaturi de investitiile in infrastructura si educatie.

Economia a fost dominata de cresterea pretului la materii prime si materiale cu 50-100%. Este vorba despre otel, petrol, carbune. Transportatorii navali au avut si ei de castigat de pe urma foamei de materii prime, China - principalul manufacturier al lumii - fiind un consumator in crestere de materii prime pentru industrializare.

2004 a fost un an de recuperare economica in care doua treimi dintre cele 60 de tari clasate in clasamentul competitivitatii mondiale au inregistrat rate de crestere economica mai mari de 3%.

2005 va fi un an de consolidare, cu o reducere a turatiei motoarelor economiilor mondiale. Exista riscuri numeroase, de la cresterea pretului materiilor prime si al petrolului la o crestere a nivelului dobanzilor, re-escaladarea inflatiei si o instalabilitate a principalelor valute (dolarul american, euro si yen-ul).

[Mircea Mitrutiu]