[?Competitivitatea pe baz? de inovare a economiei romanesti in contextul Strategiei de la Lisabona? este un studiu finantat de Institutul pentru o Societate Deschisa (OSI Budapesta) in cadrul proiectului ?Costuri si beneficii ale aderarii Romaniei la Uniunea Europeana?, coordonat de Centrul Roman de Politici Economice (www.ceropa.ro) si realizat de Radu Gheorghiu, Dragos Pislaru si Geomina Turlea.]


Se pot identifica trei etape ale competitivitatii economice. Prima etapa o constituie economia bazata pe factorii de productie primari - forta de munca ieftina si accesul la resursele naturale - care sunt sursele dominante ale avantajului competitiv.

A doua etapa este economia bazata pe investitii, in care competitivitatea este rezultatul cresterii eficientei productiei si al imbunatatirii calitatii bunurilor sau serviciilor produse.

Cea de-a treia este economia bazata pe inovare, unde capacitatea de a realiza produse si servicii inovatoare devine sursa dominanta a avantajului competitiv.

Inovatiile tehnologice cuprind produsele si procesele noi, dar si modificarile tehnologice semnificative ale acestora. Crearea noului presupune atat inovarea de produs, cat si inovarea de proces.

Un sistem construit in jurul asimilarii tehnologiilor existente, a productiei de masa generatoare de economii de scara si o structura industriala dominata de firme mari, cu piete stabile si scheme de angajare a personalului pe termen lung nu mai este eficient in lumea de azi, caracterizata prin globalizare economica si competitie externa puternica.

Acum este nevoie de mai multe oportunitati pentru nou-intratii pe piata, o mai mare mobilitate a angajatilor in cadrul firmei si intre firme, mai multa recalificare, o mai puternica dependenta de pietele financiare si mai multe investitii in cercetare-dezvoltare si in educatie.


Riposta Europei: Strategia de la Lisabona


In martie 2000, Consiliul European de la Lisabona a enuntat obiectivul ca pana in 2010 Europa sa devina 'cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, capabila de crestere economica sustinuta, cu locuri de munc? mai multe si mai bune si o extraordinara coeziune sociala'.

Scopul strategiei de la Lisabona este de a ajuta Europa sa recupereze decalajul fata de Statele Unite. Economia bazata pe cunoastere este un concept mai larg, care integreaza inovatia, societatea informationala si capitalul uman.


Romania fata in fata cu concurenta


Romania are cel mai scazut index de competitivitate in comparatie cu tarile UE si tarile candidate. Presiunea competitiei de pe piata interna europeana, tinand cont de decalajul existent, va fi enorma. Tinand cont ca si Uniunea este o ?tinta? in miscare, obiectivul convergentei necesita o transformare accelerata. Mare parte a economiei romanesti se bazeaza pe utilizarea extensiva a factorilor de productie.

Majoritatea intreprinderilor produc bunuri sau servicii ce au fost concepute in tari mai avansate. Tehnologia se asimileaza prin importuri, investitii straine directe si imitare. Firmele autohtone nu au un rol important in lantul de valoare, concentrandu-se pe asamblare, productie intensiva in munca si extragerea de resurse.

Embrionii unei economii bazate pe inovare apar in special in sectorul Tehnologiei Informationale si Comunicatiei (TIC), sector care detine un potential competitiv ridicat.

Rata costuri-beneficii aferenta aderarii Romaniei la UE depinde intr-o mare masura de reusita cresterii capacitatii inovationale. In timp ce fluxurile financiare si investitiile implicite ce au loc ca urmare a integrarii sunt deseori amintite, cele mai substantiale beneficii sunt asociate cresterii competitivitatii.

Romania, in calitate de stat candidat la aderare, se ghideaza in primul rand dupa Criteriile de la Copenhaga si tinta de a 'crea o economie de piata functionala si capabila sa reziste presiunii concurentiale si mecanismelor pietei din UE'.

In timp ce integrarea in piata unica fara o economie de piata nu este posibila, neglijarea aspectului pregatirii Romaniei pentru a rezista presiunilor concurentiale poate sa ii dauneze pe termen lung. O actiune decisiva in domeniul Cercetarii si Dezvoltarii poate fi cheia intrunirii celor doua seturi de obiective.


Care este situatia Romaniei ?


Indexul agregat al inov?rii pozitioneaz? Romania intre t?rile cu decalaje in recuperare, dar pornind de la valori absolute foarte sc?zute.

Recuperarea decalajului risca sa se realizeze intr-un ritm foarte lent. Presupunand stagnarea valorilor europene si rate sustinute de crestere pentru Romania, sunt necesari intre 5 si 10 ani pentru recuperarea decalajului. Un scenariu mai realist, presupunand curbe de invatare (perioade de timp necesare asimilarii know-howului) si o dinamica mai probabila a valorilor europene, ar insemna o durata de recuperare a decalajului de peste 20 de ani.

Indexul European Agregat de Inovare se refera la urmatorii indicatori:
? relatia dintre industrie si cercetare
? finantarea inovarii
? infiintarea intreprinderilor noi bazate pe tehnologie
? resursele umane implicate in cercetare
? transmiterea si aplicarea cunoasterii
? finantarea inovarii
? crearea de produse si tehnologii noi
? accesul la educatie al tineretului
? ponderea cheltuielilor de cercetare-inovare dorita a se situa la 3% din PIB
? cheltuielile cu tehnologia informatiilor si comunicatiilor
? capitalul de risc disponibil pentru inceperea afacerilor
? patentele inregistrate la Organizatia Europeana de Brevete si United States Patent and Trademark Office (USPTO)
? cheltuielile publice si private (ale firmelor) pentru cercetare-dezvoltare
? ocuparea in industriile si serviciile high-tech
? invatamantul permanent al adultilor
? populatia ocupata cu studii superioare
? absolventii in stiinta si tehnologie.

La toti indicatorii din Indexul de Inovare, Romania se afla cu mult sub media UE. Cu exceptia unuia singur, este sub o jumatate din media europeana.

Indexul de inovare european evidentiaza faptul principalele puncte forte ale Romaniei sunt trendul educatiei, trendul pentru cercetare-dezvoltare publica, si trendul pentru brevete USPTO.

Principalele puncte slabe sunt trendurile in cercetare-dezvoltare ale sectorului privat si volumul curent al brevetelor inregistrate.

Datele mai putin ingrijoratoare in comparatia cu UE sunt in zonele dezvoltarii umane, in special cel al angajarii in sectoarele de produse de inalta tehnologie. Compararea tendintelor si nivelelor indica faptul ca avantajele comparative ale Romaniei in domeniul inovarii sunt legate de calitatea resurselor umane.

Indicatorii structurali evidentiaza decalaje majore in numarul brevetelor. In Romania, numarul solicitarilor de brevete europene este insignifiant. In martie 2003, Romania a devenit membru al European Patent Convention (EPC) si este de asteptat ca situatia sa se imbunatateasca in timp.

Si brevetele nationale sunt foarte putine. Sistemul public de cercetare-dezvoltare se comporta ca un sistem inchis si incapabil de a realiza legatura cu industria. Proprietatea intelectuala este in continuare apreciata doar pentru functia ei de baza, aceea a protectiei, fara a fi luat in considerare rolul cel mai important al crearii unei piete.

Intelegerea limitata a procesului de transfer de tehnologie (cercetarea romaneasca ? brevet romanesc ? investitie ? companie beneficiara) a intrerupt relatia dintre cercetare-dezvoltare si economie.


Realitatea de dincolo de cifre


Procesul de inovare antreneaz? cinci elemente:

1.sistemul de cercetare (productia de cunoastere)
2.companiile inovative, motoarele (liderii) inov?rii, intreprinderile care transform? cunoasterea in produse destinate pietei
3.infrastructura de inovare
4.capitalul disponibil pentru inovare si canalele de finantare
5.resursele de munc? si serviciile educationale (capitalul uman)

Aparitia de centre de inovare in cadrul sistemului de cercetare este lent?. Cercetarea privat? reprezint? numai 20% din cercetarea total?, iar cercetarea publica este afectata de birocratie, lipsa de initiativa si activitate slaba de marketing. Participarea redusa a sectorului privat la activitatea de cercetare-dezvoltare releva si lipsa antreprenoriatului specific in domeniul cercetarii.

Capitalul uman este in proces de deterioare. Num?rul de cercet?tori a sc?zut continuu (de la 1,62/1.000 de locuitori in 1991 la 1,1 in 2002), simultan cu o crestere a varstei medii. Prin O.G. 442/2003 privind m?suri de atragere, preg?tire si retinere a tinerilor in cercetare, au fost acordate facilit?ti tinerilor de 16-24 de ani care doresc s? lucreze in acest domeniu.

Sistemul de cercetare este sub-capitalizat. Infrastructura de cercetare a devenit uzat? moral, iar nivelurile foarte sc?zute ale salariilor si investitiilor de capital lovesc in crearea unui sistem de centre de inovare.

Inovarea bazata pe cercetare in sectorul de afaceri este dezvoltat? in cadrul unor insule de excelenta. Intreprinderea inovativa cantareste beneficiile asteptate din inovare determinate pe baza perceptiilor asupra preferintelor consumatorilor cu costul producerii de bunuri traditionale la nivelul mediu al ratei profitului pe o piat? data si initiaz? procesul de inovare pe baza strategiilor sale de piat?.

Exista si un model bazat pe clustere organizate in jurul centrelor de cunoastere (universit?tile sau institutele de cercetare). Ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare in totalul cheltuielilor firmelor creste proportional cu dimensiunea firmelor.

Exporturile romanesti continua sa fie dominate de exporturile de produse de joasa tehnologie, puternic bazate pe forta de munca de calificare redusa sau medie (75,6% din exporturile totale).

Firmele multinationale transfer? tehnologie, dar mai putin know-how in cercetare-dezvoltare si creatie, deoarece aceste activit?ti se desf?soar? la nivelul cartierelor lor generale. Din nou, exceptiile se gasesc in domenii high-tech si telecomunicatii.

Modelul de specializare international? arata ca anumite tari (inclusiv Romania) produc mai ales pe baza beneficiilor de scara, exploatand avantajele costurilor reduse, in timp ce altele reusesc sa creeze un sistem de companii capabil s? obtin? profituri marginale cresc?toare prin inovare permanenta.

Inclinatia companiilor catre inovare este foarte redusa. Stadiul si modelul actual de dezvoltare al economiei romanesti nu a impins firmele romanesti catre o functionare orientata pe cercetare si dezvoltare.

Punctele tari ale companiilor mari rezida in resurse, iar ale celor mici, in flexibilitate. Provocarea pentru management este sa incerce s? asigure o mai mare flexibilitate in cazul companiilor mari si sa incerce s? compenseze lipsa resurselor prin crearea de clustere si cooperare in cazul celor mici.

Start-up-urile sunt prin excelent? inovative. Firmele noi aduc idei noi. Firmele cu traditie pe piat? pot beneficia de pe urma experientei trecute, fiind deci mai mature atunci cand se decid s? inoveze.

Ponderea intreprinderilor pentru care valoarea produselor noi sau imbunatatite este de peste 10% din cifra de afaceri a scazut de la 16% la 3%.

Unul dintre semnalele de alarma cele mai importante privind nivelul redus al inovarii este tras de estimarea privind nivelul redus al difuzarii de inovare. Esecul in diseminarea de cunoastere se reflecta in pozitia Romaniei ca fiind una dintre putinele tari producatoare de mai multa inovare bazata pe cercetare decat este capabila sa difuzeze. Tendinta de actualizare tehnologica a economiei romanesti este redusa.

Factorii necesari unei afaceri moderne sunt forta de munca educat?, capitalul si prezenta spiritului intreprinzator. Num?rul companiilor active (sub 20 la 1.000 de locuitori) este inca scazut fata de 45-50/1.000 de locuitori in UE, crearea retelelor de afaceri este inc? in desf?surare, iar imaginea intreprinzatorului este inca defavorabila.

Prezenta cererii potentiale presupune o populatie tanara si educata, putere de cumparare, un nivel ridicat de dezvoltare umana si inclinatia catre investitii a mediului de afaceri.

Ponderea populatiei tinere in Romania este mai mare decat media europeana, dar fenomenul de imbatranire a inceput sa apara. Nivelul saraciei este ridicat. Cererea interna nu este sofisticata, iar gradul de sofisticare al cumparatorilor locali de produse si tehnologii este redus. Firmele absorb prea putina tehnologie, iar 75% din populatie considera ca veniturile pe care le detine sunt suficiente doar pentru acoperirea cel mult a necesitatilor imediate. Pe pietele internationale, exportatorii romani concureaza cel mai mult pe costuri.

Un antreprenoriat modern, orientat catre inovare presupune constientizarea nevoii si utilitatii inovarii, managementul inov?rii, adoptarea Tehnologiei Informatiilor si Comunicatiilor si tehnicilor de comert electronic.

Noile tehnologii sunt de multe ori mai eficient implementate prin crearea de noi intreprinderi si restructurarea celor existente. Sub presiunea competitivit?tii interne si externe, companiile romanesti vor fi obligate s? adopte strategii de afaceri bazate pe inovare pentru a putea supravietui.

Intelegerea rolului fortei de munca inalt calificate si a relatiilor de munca participative, gestiunea intangibilelor, acceptarea cunoasterii ca principala sursa de avantaj competitiv, prezenta on-line a firmei sunt provocari care stau in fata managerilor romani.

Ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare in PIB pozitioneaz? Romania pe ultimul loc din Europa, cu o tendint? puternic? de divergent? fat? de media UE-15. Masurile de austeritate bugetara au influentat negativ cheltuielile de cercetare si dezvoltare.

Desi prin Agenda Lisabona Uniunea European? a fixat un obiectiv indicativ ca sectorul privat s? acopere 2/3 din finantarea cercetarii, dezvoltarii si inovarii si numai 1/3 s? fie acoperit de stat, este destul de improbabil ca finantarea privat? s? creasc? mult mai rapid decat cea de stat.

In 2002, 71% din fondurile publice pentru cercetare au fost alocate din bugetul Ministerului Educatiei si Cercetarii, 18% de la Academia Romana si 5% din bugetele altor ministere.

Stimulentele fiscale pentru activitatile de cercetare si dezvoltare in Romania sunt, de cele mai multe ori, asociate infiintarii de parcuri industriale, stiintifice si tehnologice.

Legea 50 din ianuarie 2003, aproband O.G. 14/2002 privind Parcurile Stiintifice si Tehnologice, introduce exceptarea de la taxele locale a activitatilor de cercetare si dezvoltare realizate in cadrul parcurilor.

O alta masura care sprijina infiintarea unei companii cu baza tehnologica este plata preferentiala a taxelor aferente salariilor specialistilor in software si tehnologia informatiei. Firma, in calitatea sa de angajator, este exceptata de la plata obligatiilor catre stat.

Capitalul de risc nu este o prezenta semnificativa pe piata romaneasca. Exista zece fonduri de capital de risc, insa majoritatea nu ofera finantari pentru IMM-uri. Dimpotriva, marea parte a capitalului de risc disponibil este conditionat de o suma minima de finantare, fapt care reprezinta o piedica importanta pentru intreprinderile mai mici.

Majoritatea fondurilor nu considera intreprinderile noi infiintate ca fiind eligibile pentru finantare. Ele tind sa se concentreze asupra firmelor mature si stabile, care joaca roluri de lider pe pietele lor. Marea parte a capitalului de risc este alocat investitiilor de mare amploare.

Infrastructura de inovare asigura conexiunea dintre sistemul de cercetare si cel de inovare, incluzand in special:
? incubatoarele, care asigura infrastructura de baza pentru firmele inovative nou infiintate;
? parcurile tehnologice, care ofera facilitati pentru experimentare;
? piata cunoasterii (incluzand transferul proprietatii intelectuale si transferul tehnologic).

Nu exista o evidenta clara a incubatoarelor de afaceri. Ministerul Educatiei si Cercetarii estimeaza ca exista aproximativ 50 de incubatoare, iar Agentia Nationala pentru IMM-uri si Cooperatie ofera o lista cu 20 de incubatoare. O distinctie importanta este cea dintre incubatoarele pentru firme inovative si cele generale pentru afaceri.

Progrese semnificative se inregistreaza privind parcurile industriale, stiintifice, tehnologice si de software. Cu toate acestea, politicile de creare a parcurilor stiintifice si tehnologice par sa fie mai degraba orientate catre aspecte imobiliare decat catre cele specifice dezvoltarii tehnologice si inovarii.

Educatia romaneasca este prea putin orientata spre aplicare. Exista serioase semne de intrebare privind abilitatea sistemului de educatie de a transfera cunoastere practica, gata de a fi aplicata, fapt corelat cu un nivel scazut al spiritului antreprenorial.

Companiile nu sunt constiente de importanta pregatirii permanente. Mai putin de 5% din forta de munca din Romania a participat la forme organizate de pregatire permanenta. Cu toate acestea, 16% dintre romani au realizat o pregatire autodidacta.

Comportamentul inovativ al intreprinzatorilor poate fi dezvoltat prin educatie in domeniul afacerilor, in domenii precum managementul, marketingul, gindirea strategica.

A construi o economie bazata pe cunoastere a devenit un scop rational pentru orice stat. Acesta reprezinta drumul catre competitivitate, crestere si prosperitate economica. In lupta sa pentru a se integra in Uniunea Europeana, Romania are nevoie sa-si concentreze resursele pe convergenta reala. Fara actiuni si politici hotarate, Romania va avea nevoie de aproximativ 80 de ani pentru a atinge venitul per capita din EU.

Stiinta economica arata ca o crestere sustenabila nu poate fi realizata doar prin investitii si asigurarea stabilitatii mediului macroeconomic, daca acestea nu sunt dublate de progresul tehnic, care amplifica valoarea capitalului si a fortei de munca.

De aceea, schimbarea de la exploatarea resurselor la exploatarea cunoasterii reprezinta piatra de incercare a saltului de la competitivitatea bazata pe cost la cea bazata pe valoarea finala. Din pacate, actualul nivel de inovare din Romania pune in pericol nu doar competitivitatea generala a companiilor, cat mai ales capacitatea acestora de a supravietui integrarii in UE.

Inovarea presupune capacitati specifice precum aceea de a sesiza oportunitatile oferite de piata in corelatie cu evolutiile tehnologice, de a identifica solutiile tehnice, de a evalua raportul costuri-beneficii si riscurile presupuse, de a identifica resursele necesare, de a accentua rolul tehnologiei informatiilor si comunicatiilor si al persoanelor cu inalta calificare, abilitati care sa fie castigate la nivelul angajatilor, managerilor sau sa fie incorporate in organizarea firmei.

_________________

?Competitivitatea pe baza de inovare a economiei romanesti in contextul Strategiei de la Lisabona? este un studiu finantat de Institutul pentru o Societate Deschisa (OSI Budapesta) in cadrul proiectului ?Costuri si beneficii ale aderarii Romaniei la Uniunea Europeana?, coordonat de Centrul Roman de Politici Economice (www.ceropa.ro) si realizat de Radu Gheorghiu, Dragos Pislaru si Geomina Turlea.