Obiectivul fundamental al unei politici monetare ar trebui sa fie mentinerea stabilitatii preturilor prin tintirea inflatiei.

Relaxarea fiscala sau a politicii veniturilor salariale pune in pericol obiectivul anti-inflationist al politicii monetare.

Adoptarea regimului de tintire directa a inflatiei favorizeaza coborarea durabila a ratei anuale a inflatiei sub pragul de 10%.

Regimul de tintire directa a inflatiei presupune o fermitate a Bancii Nationale in utilizarea instrumentelor politicii monetare, iar mediile politice trebuie sa inteleaga ca aceasta fermitate nu va fi sacrificata de dragul unor obiective de crestere economica sau de ocupare a fortei de munca. Politica monetara nu poate realiza cresterea economica, diminuarea somajului sau ameliorarea competitivitatii externe a unei tari, dar poate asigura controlul asupra inflatiei.


Ce s-a intamplat in tarile vecine aflate in tranzitie economica?


Dupa adoptarea regimului de tintire directa a inflatiei, cum este cazul acum in Romania, relatiile dintre bancile centrale si guvernele din Cehia, Ungaria si Polonia (tari care fac obiectul studiului ?Tintirea directa a inflatiei ? implementare si performante? publicat pe site-ul www.bnr.ro) s-au tensionat considerabil, cu riscul de a pune in pericol independenta bancilor centrale.

Stabilirea tintei de inflatie de catre banca centrala in cooperare cu guvernul si anuntarea sa publica printr-un document asumat de cele doua institutii ar putea fi o modalitate de a determina guvernul sa promoveze politici consistente cu acest obiectiv.

Bancile centrale din cele trei tari au renuntat la sustinerea competitivitatii externe prin politica de curs de schimb, neintervenind pe piata valutara prin cumpararea de valuta. Deteriorarea contului curent al balantei de plati si dezavantajarea exportatorilor nu a determinat abandonarea acestei conduite restrictive promovate in scopul temperarii inflatiei, ceea ce a limitat in timp si dimensiunile dezechilibrului extern prin comprimarea cererii interne si reducerea importurilor.

Flotarea libera a cursului de schimb in Polonia si Cehia, fara interventii masive din partea bancilor centrale, nu a incomodat functionarea regimului de tintire directa a inflatiei, in timp ce banda de fluctuatie a cursului de schimb cu maxim 15% in plus sau in minus adoptata de Ungaria a devenit un obstacol major in calea atingerii obiectivului de inflatie.

Presiunile lobby-ului industrial al exportatorilor pentru sprijinirea prin politica de curs de schimb a competitivitatii lor externe s-au facut simtite mai ales in Ungaria, unde se dorea inlaturarea riscului unei supraaprecieri a cursului de schimb care putea sa deterioreze competitivitatea exporturilor.

Relaxarea fiscala a fost o coordonata comuna a mix-urilor de politici economice in cele trei tari, insa pentru a nu afecta eficacitatea politicilor monetare de tintire a inflatiei, sursele de finantare a deficitului bugetar trebuie sa aiba o natura nemonetara.

In plus, pentru Romania trebuie evitat si riscul investitiilor speculative pe piata bancara, de capital si valutara ce ar putea sa survina dupa liberalizarea contului de capital.

Atacurile speculative din partea bancilor si fondurilor de investitii straine sunt mai greu de realizat in lipsa unei predictibilitati a evolutiei cursului de schimb valutar. Daca investitorii nu cunosc exact momentul in care banca centrala intervine pe piata valutara pentru sustinerea cursului, ei nu pot juca cu acelasi succes prin vanzarea de valuta, plasarea de lei in depozite bancare si apoi cumpararea de valuta la un curs avantajos.

Liberalizarea contului de capital (posibilitatea ca strainii sa isi poata deschide conturi in lei in bancile romanesti) si ratele ridicate ale dobanzii la depozitele in lei, precum si perspectivele certe ale unei aderari a Romaniei la Uniunea Europeana pot fi cauze ale intrarilor masive de capital speculativ ce poate provoca o cerere puternica pentru lei si o oferta masiva de valuta, cu presiuni puternice asupra cursului de schimb.

Leii introdusi pe piata prin schimbarea valutei de catre investitorii straini speculativi si de catre populatia care nu mai are incredere in rentabilitatea plasamentelor in valuta, daca merg spre consum si nu spre economisire, risca sa genereze inflatie.

Accelerarea privatizarii bancilor, prudentialitatea in activitatea de creditare si calitatea activelor bancare sunt elemente esentiale pentru succesul unei politici monetare restrictive, care presupune lipsa unui sistem bancar fragil.

Experienta Cehiei, Poloniei si Ungariei arata ca succesul strategiei de tintire directa a inflatiei intr-o economie emergenta depinde in mare masura de armonizarea durabila a politicii monetare cu celelalte politici economice.

Daca aceste premise nu sunt asigurate, se ajunge fie la ratarea tintei de inflatie, fie la indeplinirea acesteia cu costuri excesive in planul cresterii economice, al somajului sau al echilibrului extern.

Pentru evitarea unor astfel de situatii, se impune identificarea momentului adecvat al adoptarii acestui regim de politica monetara si pregatirea terenului prin ameliorarea progresiva a stadiului de indeplinire a preconditiilor institutionale si tehnice.

?Constatam pe zi ce trece ca ceea ce ne lipseste nu sunt euro si dolarii, ci sunt de fapt calitatile manageriale pentru a fi competitivi, structurile de productie concurentiale, chiar capacitatea de a conduce un cadru macroeconomic care se bazeaza pe excedent de valuta. Acest exces de valuta din capitaluri speculative poate sa genereze cresterea somajului. Nu numai exportatorii, dar si ceilalti producatori interni nu vor putea sa faca fata nici aprecierii leului, dar nici unor importuri din ce in ce mai ieftine, care le elimina produsele si de pe piata autohtona. Predictibilitatea cursului ar crea probleme si mai mari pentru ca ar da o ancora, un prag stiut de interventie pe care capitalurile speculative ar miza?, a afirmat recent guvernatorul BNR Mugur Isarescu.