Firma ?Psiho Profil?, Catedra de Sociologie a Facultatii de Sociologie si Psihologie din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara si Agentia de Dezvoltare Economica a Judetului Timis au prezentat datele preliminare ale unei diagnoze a mediului de afaceri timisean ce va permite elaborarea unei strategii de dezvoltare bazate pe situatia din economia reala.

Domeniile cercetate in teren au fost cel juridic, economic, financiar-contabil, organizational, resurse umane, protectie a muncii si a investitiilor, relatiile cu partenerii de afaceri, dezvoltarea afacerilor, transport, raporturile cu administratia publica locala.

Esantionul reprezentativ la nivelul firmelor din Timis a fost de 420 de firme (eroare de esantionare de +/? 4,8%). Au raspuns efectiv la intrebarile din chestionare 300 de firme, 120 de companii (28,5% din volumul esantionului) fiind inactive la 30 iunie 2004 (cifra de afaceri zero, fara bilant contabil).

Un prim fenomen sociologic care ar merita studiat este, deci, cel privitor la cauzele unui procent atat de insemnat de firme fara activitate, neradiate de la Registrul Comertului.

In randul firmelor active exista, de asemenea, o dinamica crescuta in ceea ce priveste schimbarea sediului si obiectului de activitate, multe firme fiind greu de localizat in baza sediului social si punctelor de lucru declarate.

Principalele domenii de activitate ale firmelor chestionate sunt comertul (30,3%), urmat de servicii (27,9%) si productie (13,3%).

Peste 60% dintre companiile active au o piata de desfacere exclusiv nationala, 8% vand atat pe piata interna, cat si pe cea externa, iar 2,6% produc doar pentru export.

Circa jumatate dintre firme nu angajeaza categorii defavorizate de persoane pentru care exista facilitati din bugetul asigurarilor pentru somaj (someri, absolventi, persoane cu dizabilitati, fosti detinuti, persoane peste 45 de ani, rromi etc.).

Angajatorii declara ca majoritatea disponibilizarilor sunt reprezentate de angajati care au plecat de bunavoie, urmate de persoane carora le lipseste pregatirea profesionala solicitata de post.

Politica de salarizare are drept criterii de evaluare calitatea muncii prestate, numarul orelor efective de lucru si nivelul de pregatire al persoanei. Vechimea, cantitatea (plata in acord) si riscul activitatii cantaresc mai putin.

Sursele de finantare ale afacerilor sunt resursele proprii ale asociatilor (auto-finantare), urmate de creditul bancar, creditul furnizor si leasingul.

Bancile comerciale pentru care opteaza firmele timisene chestionate sunt, in ordine, BCR, BRD-Groupe Societe Generale, Raiffeisen Bank, BancPost si Banca Transilvania.

Majoritatea firmelor nu cunosc legislatia privind transparenta decizionala si nu au acces la informatiile de interes public. De fapt, pe o scara de la 1 la 10, autoritatile publice din administratia publica locala nu iau nota de trecere (primesc 4) la colaborarea cu firmele privind identificarea oportunitatilor de afaceri si la consultarea publica privind deciziile care privesc firmele.

Multe firme nu solicita examinarile medicale si psihologice legale pentru forta de munca proprie si acorda o importanta redusa asigurarilor de viata si sanatate pentru angajati, asigurarii capitalului fix sau asigurarii de afaceri/ profesionala.

Peste jumatate dintre firmele active nu sunt membre ale unor asociatii sau organizatii profesionale sau de afaceri si nu beneficiaza de servicii din partea acestora. Dintre serviciile solicitate de cei ce inteleg utilitatea organizatiilor de afaceri, preponderente sunt instruirea si perfectionarea, targurile si expozitiile, consilierea juridica, marketingul, elaborarea planurilor de afaceri.

Modalitatile de promovare utilizate sunt prin departamentul propriu, prin firme specializate si prin Internet. Peste un sfert din firme utilizeaza deja Internetul in dezvoltarea afacerii proprii, iar 15% intentioneaza sa il utilizeze in viitorul apropiat. Se pare ca firmele ce ofera servicii pentru promovarea afacerilor pe Internet au piata buna.

Desi afirma ca nu apeleaza la organizatii de afaceri sau la consultanta, companiile se plang de probleme economice si financiare. Deci, nevoia exista, trebuie doar educata piata, iar marketingul asociatiilor trebuie sa fie mai eficient.

Planurile economice de viitor ale firmelor active se refera la extinderea pietei, diversificarea ofertei si asimilarea de noi produse sau servicii, iar tipurile de investitii preconizate sunt cele in mijloace de comunicare, computere, mijloace de calcul, masini si utilaje, autovehicule, software, aparatura si cladiri.

In conditiile luptei pentru suprematia (euro)regionala dintre Timisoara, Szeged si NoviSad, autoritatile romanesti locale, judetene si regionale trebuie sa isi bazeze deciziile strategice si planurile de dezvoltare pe asteptarile firmelor si pe situatia din economia reala. Strategiile scrise din birou nu folosesc nimanui.