Schimbarile climatice sunt un fenomen global care are nevoie de un acord de asemenea global, al tarilor dezvoltate si industrializate pentru stoparea emisiilor de gaze cu efect de sera, distrugator pentru stratul de ozon. Actiunea individuala a fiecarui stat nu poate stopa acest fenomen ingrijorator.

Marea Britanie, care detine acum atat presedintia Uniunii Europene, cat si presedintia grupului tarilor dezvoltate G8, a fixat protectia mediului la un loc important pe agenda prioritatilor mandatului sau si spera sa-l aduca pe drumul bun si pe aliatul sau strategic, SUA, care manifesta momentan diferente de opinii in aceasta privinta.

Psihologii si sociologii vorbesc tot mai mult despre gestiunea dezastrelor si despre educatia publicului pentru a accepta dezastrele naturale ca parte din viata de zi cu zi.

Dezvoltarea durabila inseamna un standard de viata mai bun pentru oamenii obisnuiti, un aer mai respirabil si o apa de baut care nu agreseaza sanatatea, insa pentru firme este un termen sinonim cu costuri suplimentare ce trebuie incluse in pretul produselor si serviciilor sau trebuie suportate din profitul afacerii.

Cea mai lunga perioada de tranzitie in negocierile Romaniei cu UE privind mediul ? pana in 2018 ? a fost solicitata si obtinuta la managementul si tratarea apelor uzate. Motivul? Costurile ridicate ale unei retele eficiente de statii de epurare a apelor uzate: 9,5 miliarde de euro, ce trebuie sa vina din bugetul public gestionat de autoritatile de stat, si nu de la firmele private.

Si pentru asigurarea unei calitati a apei potabile la standarde europene mai trebuie sa asteptam pana in 2010 la anumiti indicatori de calitate si pana in 2015 pentru altii. Pentru a avea o imagine a proportiilor costurilor implicate, managementul apei va costa 19 miliarde de euro din cele 29,3 miliarde ce trebuie investite in mediu, in timp ce managementul deseurilor va necesita doar 4 miliarde de euro.

Sistemul european de aprobare a investitiilor cu impact ridicat asupra mediului este mult mai complex decat eram obisnuiti pana acum.

Memorandumul pentru aprobarea unei investitii de tip Rosia Montana sau centrala nucleara de la Kozlodui este adus la cunostinta tuturor tarilor vecine interesate care ar putea fi afectate si, deci, au dreptul legitim sa puna intrebari si sa isi manifeste indoielile cu privire la beneficiile de mediu ale unui asemenea proiect.

Ghidurile detaliate incluse in studiul de impact asupra mediului trebuie sa raspunda la toate aceste semne de intrebare.

Urmeaza apoi dezbaterile publice asupra proiectului, unde un cuvant greu de spus il are opinia publica, adica cetatenii si ONG-urile ecologice.

Comisia de ancheta tehnica a Ministerului Mediului, care elibereaza sau nu avizul integrat de mediu pentru demararea investitiei, trebuie sa tina cont de toate aceste aspecte.

Altfel, publicul sau ONG-urile care considera ca un stat membru UE incalca unul dintre angajamentele de mediu luate o data cu semnarea tratatului de aderare se pot adresa cu plangeri Comisiei Europene. Aceasta tinde sa tina cont de plangerile care se dovedesc intemeiate si substantiale si, dupa ce solicita informatii suplimentare statului reclamat, poate deschide o procedura legala la curtea europeana.

Statisticile arata ca 33% dintre procedurile legale deschise de Comisia Europeana impotriva statelor membre se refera la nerespectarea obligatiilor in domeniul protectiei mediului, majoritatea dintre acestea referindu-se la protectia naturii si la consultarea publicului cu privire la impactul investitiilor asupra mediului.

Statul care pierde un asemenea proces poate ajunge sa plateasca amenzi zilnice de 20-35.000 de euro pana la remedierea problemei, proces care poate dura ani de zile. De retinut ca statul membru plateste aceste amenzi, nu firma poluatoare.

Proiecte importante in domeniul mediului se refera la:
? monitorizarea calitatii aerului in marile aglomerari urbane, urmata de identificarea zonelor vulnerabile si solutiilor de reducere a elementelor poluante in acele perimetre,
? crearea unui plan regional de management al deseurilor la nivelul tuturor regiunilor de dezvoltare,
? realizarea unui sistem logistic de transport al deseurilor periculoase si medicale la incineratoarele regionale care functioneaza la standarde europene (un incinerator/ 10.000 tone deseuri periculoase produse),
? preventia si eliminarea nitratilor din zonele joase de ses,
? monitorizarea si controlul poluarii industriale la 716 companii mari poluatoare care trebuie sa isi refaca etapizat toate procesele tehnologice (500 de firme trebuie sa se conformeze integral pana in 2007 si 195 beneficiaza de perioade de tranzitie pana in 2015),
? proiectele ecologice legate de protectia Dunarii si Marii Negre, investitiile in deponeuri ecologice si statii urbane de epurare a apelor uzate,
? proiectele de reimpadurire pentru compensarea defrisarilor abuzive.

[Mircea Mitrutiu]