40% din economie este psihologie, afirma recent guvernatorul BNR, Mugur Isarescu.

Acum, o psihologie a consumatorilor nesiguri pe viitor, care nu mai consuma si nu mai investesc. A consumatorilor care nu mai contracteaza credite ipotecare si de consum pentru a-si amaneta acest viitor nesigur. Viata pe datorie nu i se mai potriveste romanului.

Si o psihologie manipulativa a autoritatilor care vor sa convinga consumatorii sa relaxeze cheltuielile cand ei nu sunt inca pregatiti si dispusi sa faca acest pas.

Viitorul suna bine pentru autoritati. Vorbesc si traiesc "la vie en rose". Liderii politici si bancherii sunt negustori ai sperantei pe care o scot la inaintare ca pe o momeala atunci cand au interesul si o ascund repede sub norii recesiunii atunci cand le vine lor bine.

Viitorul suna prost insa pentru romanii saraci care isi stiu buzunarele goale si traiesc sub amenintarea somajului.

Suna prost si pentru micile firme romanesti care resimt acut lipsa de comenzi, amanarea incasarilor si criza de lichiditati. Resimt acut ostilitatea decidentilor care reglementeaza pentru a lua toti banii de la cei activi si a-i da celor asistati social.

Desenat de oamenii simpli, viitorul lor este tern, cenusiu, trist, nesigur, imprevizibil. Romanii simt criza pe pielea lor, dar nu o inteleg. Nu ii inteleg cauzele si nu vad luminita de la capatul tunelului. Depind prea mult de hachitele autoritatilor. De aceea, sunt confuzi si speriati.

Tensiunea pluteste in aer, zambetul lipseste de pe fetele oamenilor, iar hainele lor sunt ponosite, la fel ca promisiunile autoritatilor. Le-au promis prea des prosperitatea ca sa ii mai creada cineva, sa mai creada cineva ca detin solutii miraculoase.

In vremuri incerte, oamenii simpli se intorc spre familie si spre cercul restrans de prieteni pentru a cauta solutii de supravietuire.

Iesirea din criza ramane mai mult un element aspirational, o dorinta mai mult decat o realitate.

E vremea haiduciei. Intai a haiduciei fiscale, a abuzurilor si presiunii asupra contribuabilului onest care se straduieste sa nu devina o povara sociala. Haiducie fiscala ce va genera apoi o reactie pe masura: haiducia contribuabilului alienat, dar nealiniat politic.

Piata interna sufera, iar bugetul scartaie la incheieturi. Banii pentru sanatate si educatie nu ajung, iar despre prioritatea investitiilor in infrastructura nici nu se mai vorbeste. Pactul National Autostrazile Romaniei e de rasul curcilor cand doua treimi din incasarile bugetare merg pe plata pensiilor si salariilor bugetarilor.

Proiectele europene contractate sunt mult mai putine decat cele evaluate si aprobate, iar platile efectuate raman mult in urma sumelor contractate.

Autoritatile dau semnale optimiste in speranta ca vor redresa economia, dar dorm atunci cand vine vorba sa deblocheze fondurile europene, sa plateasca facturile restante pentru lucrarile publice contractate, sa clarifice directia in care vor sa impinga Romania.

Discursul public pesimist dauneaza grav economiei, considera Isarescu. Dar discursul public optimist - nerealist, nu manipuleaza el grav individul care nu are suficiente informatii pentru a decide singur, cu propriile sale argumente?

Profitand de asimetria informationala, decidentii care stiu ca detin informatii - iar informatia inseamna putere - ne cer sa ii credem pe cuvant: cifrele care urmeaza sa apara vor confirma iesirea din criza, iar noi trebuie sa fim suficient de creduli sa ii ascultam, desi momentan statisticile ii contrazic.

O doza sanatoasa de simt al realitatii printr-o transfuzie de pragmatism din economia privata reala nu le-ar strica insa comunicatorilor publici de serviciu care au gasit tapul ispasitor al crizei: mass-media. Efectele crizei ar fi exagerate de ziaristi, pentru ca ii prefera pe cei critici si cu discurs pesimist.

© Mircea Mitrutiu